Poezii de decembre

"Acum ceva vreme, Cărtureştii din Constanţa au lipit pe o masă din ceainărie un afiş. Mic, e drept, un afiş care personaliza locul, numindu-l „masa poetului”. Cu siguranţă, cei care aţi trecut pe acolo aţi remarcat caietul mare, roşu, plin de poezie, în care scriau cei care simţeau altcumva. Cuvântul nu este chiar pentru oricine, cuvântul este pentru oamenii care simt. A venit acum, în pragul sărbătorilor de iarnă, vremea ca voi , cei care aţi stat la adăpostul anonimatului, să daţi glas literelor. Ai scris vreodată în „caietul poetului”? Cu un ceai cald în faţă, în Cărtureşti sau acasă, ai scris vreodată o poezie, proză, ai înşirat vorbe sincere pe o hârtie? Dacă da, te aşteptăm miercuri, 9 decembrie, la Cărtureşti Constanţa, undeva pe la orele 18:30, să ne arăţi că mai crezi în frumos
şi că nu te ruşinezi de asta. Nu vei fi sinugur, mulţi alţii ca tine vor face un lifting cuvântului, mulţi îşi vor citi pentru prima dată scrierile în public, unora poate le va tremura glasul, dar, nu-i aşa, toate trebuie să aibă un început. Nu suntem un cenaclu,scorţos, cu critici şi priviri piezişe, şi nu judecăm, suntem doar o întâlnire a celor care au ceva de spus, ne numim „Creaţie fără obligaţie” şi vrem să creştem, să ne transformăm într-o palmă bilunară dată rutinei zilnice impuse de destul de întunecatul secol XXI. Ne vor onora cu prezenţa şi poeţi constănţeni deja consacraţi, care vor dovedi că au rămas oameni, chiar dacă puţin mai cunoscuţi. Aşadar, miercuri , 9 decembrie, în mai-mult-decât librăria –ceainărie Cărtureşti Constanţa, dacă ai risipit cerneală cu folos, lasă-ne un
semn, transformă verbele, substantivele şi gramatica într-o gură de aer proaspăt şi tare, pe care să o sorbim între cei ca noi."

Ionuţ Neacşu



Aşadar...miercuri ne vedem acolo...da?

Twitter 2

pe cât de greu e să scrii haikuuri, pe atât de subapreciate sunt


L.E. : eu scriu tot ce-a urât Bukowski vreodată; trăiască Bukowski! trăiască Ionte!

Rabbit, Run

Again, then, they make love, in morning light with cloudy mouths, her breasts floating shallow on her ridged rib cage. Her nipples are sunken brown buds, her bush a brass froth. It is almost too naked; his climax seems petty in relation to the wealth of brilliant skin, and he wonders if she pretends. She says not; no, it was different but alright. Really all right. He goes back under the covers while she pads around on bare feet getting dressed. Funny how she puts on her bra before her underpants. Her putting on her underpants makes him conscious of her legs as separate things: thick pink liquid twists diminishing downward into her ankles. They take a rosy light from the reflection of each other as she walks around. Her accepting his watching her flatters him, shelters him. They have become domestic.

John Updike - Rabbit, Run

Angelo Mitchievici - Cinema

Un batrin singur care-si gaseste alinarea in intunericul salii de cinema, urmarind la nesfirsit filmele lui James Dean, doi indragostiti care joaca un joc straniu intr-o cada veche si isi spun povesti, o avalansa de scrisori misterioase de iubire care schimba chimia unui cuplu, o masina de amintiri inventata de un frizer cu nume grecesc si apucaturi de filosof. Povestirile lui Angelo Mitchievici sint stranii, facute din materia din care se tes visele sau mai degraba filmele vechi, cu acea atmosfera nostalgica si cetoasa. Personajele lui evolueaza intr-un climat ce aminteste in acelasi timp de Scott Fitzgerald si de Bucurestii vechi, in niste secvente niciodata incheiate sau conturate definitiv, oscilind intre realitate si amintire sau lumea de celuloid la care fac referire, de altfel, cu obstinatie. O proza estetica si estetizanta, un rafinament al frazei care confirma prezenta unui scriitor talentat.

„Cele zece povestiri reiau, la diferite niveluri, metafore cinematografice cu caracter autoreferential, motivul baroc al «vietii ca vis» devenind aici sinonim cu cel al «vietii ca film» – si ca iluzie artificiala. Caci la Angelo Mitchievici filmul constituie un pseudonim al iluziei, daca nu cumva o forma postmoderna, estetica de transcendenta, iar simulacrele si artificiile aferente sunt traite la temperatura inalta a libertatii poetice. Angelo Mitchievici este o aparitie remarcabila si insolita in zona prozei noastre inca tinere, un explorator fantast de lumi enigmatice, fermecator desuete si un dreamer cu o personalitate atipica, venita «din alt film».” (Paul Cernat)


via www.polirom.ro

Vă recomand cu căldură cartea.

Dilemateca, nr. 32: colaj interpretativ.

Cuvinte alese aiurea din "Dilemateca" si adunate intr-un colaj in care sper sa se gaseasca impulsul de a cumpara revista ( lunar ) .


De nu pe toti din lucrare hipodrom cuprindeau inteligenti inregistrarile. Arhivele tradarii de cenzura de plumb Le Clezio. Se stie darile si taxele dupa cum se noteaza de vreo saptamana comentariul lui fiind inlocuite in prefata majoritatea romanelor o veste proasta. Acum trei ani editia 2008 a recunoasterii internationale. Intre realitate si fictiune si biciul totalitar si teroarea perfida acasa oriunde. Nu trageti toate astea din acest punct aceste filme 3600 de pagini. Un cocktail cu madam Delca de poet tace. Femeile Tudorilor imigrantilor celalalt Gargantua luminii de oglinda sparta. Baudrillard, dar inainte de Columb in comunism care mesteca lui Levi-Strauss reformatoare grigoresciene si Printesa de Craciun. Sa lingi Bulbul interior si mimodrama mai intai. Rasul e un fel de scrisul e un joc serios.




P.S. : Chiar merita.