P.P.

Postul Paştelui ne rezervă mari surprize. În pragul unei sărbători religioase, oamenii de rând, dar mai ales slujitorii Domnului, trebuie să-l urmeze pe acesta cu cel puţin aceeaşi fervoare (dacă aceasta se ridica la standarde rezonabile) ca în timpul scurs până atunci. Aparent, o soţie de-a lui Iisus la volanul unei maşini (imagine tot mai des întâlnită şi gradual, tot mai ridicolă)a urmat Cuvântul mai repede decât prevede legea. Şi nu numai l-a urmat, ci a dat cu coatele (capota) la o parte pe toţi ce-i stăteau în cale, adică 2 surori ce se întoarceau de la şcoală şi traversau regulamentar. Ironia rândurilor de mai sus sper să nu mascheze în niciun fel tristeţea aferentă căci, într-adevăr, se confirmă parţial un mit urban proliferat de părinţi: dacă vezi un popă...vei avea ghinion. Dumnezeu s-o odihnească pe fetiţă, şi nu numai el s-o judece pe măicuţă. Amin.

Iarna se numără

Odată cu sesiunea de iarnă, se populează campusul. Evident că iq-ul e invers proporţional cu afluxul de studenţi care, în mare parte, îmbracă straie preoţeşti. Nu mai e o noutate că majoritatea n-au treabă cu "harul" şi pe lângă asta, sunt mai proşti ca un bec spart. Iată 3 din dumele cu care am avut plăcerea să-mi clătesc auzul:

1. - Bă...ce să fac mă dacă-mi dă ceva ce nu ştiu?
- Scrie şi tu dracu acolo de Dumnezeu, de evanghelii...

2. - Auzi mă? Oare se supără Dumnezeu dacă zic "Mamă cât ne mai pune şi Ăsta la lucru?"

3. - La ce-mi trebuie mie sport mă?
- Faci condiţie fizică...
- Da ce mă...eu mă fac popă nu gropar.