De la capăt

Din cadrul unui proiect mai amplu, voi posta cu o periodicitate relativă câteva "interview-uri" cu oameni pe care-i consider eu nebuni. Şi frumoşi. Nebuni frumoşi. Fără glume gay vă rog. Primul masacrat e Ionte :

1.De ce?
Pentru că am făcut, involuntar, foarte mic fiind, pe la vreo 13, 14 ani, greşeala să văd un film prost. Prost, dar cu o replică, deşi clişeu, foarte bună. Prezenta în paralel viaţa a patru grupuri de oameni. Printre ei, un tip pe la vreo 40 şi ceva de ani care trece printr-un mid life crisis şi pleacă de-acasă, lăsîndu-şi nevasta şi copiii şi pe drum se împrieteneşte cu un negru, scăpat din puşcărie. La un moment dat îl întreabă de ce îi e frică cel mai mult, dacă nu cumva de a se întoarce la pîrnaie. Răspunsul: „Nu, cel mai mult mă tem de momentul în care o să apuc să regret toate lucrurile pe care nu le-am făcut cînd am avut şansa”. Eram, cum spuneam, mic, mi-a plăcut replica şi, fără să vreau, mi-a rămas întipărită în minte şi de-atunci îmi guvernează viaţa şi acţiunile. Sau, cum mai apoi mi-a spus Thompson, „Buy the ticket, take the ride”, un fel de „carpe diem” mai puternic.

2.Cine e omul în palton?
E doar o altă faţă a mea. M-a fascinat o vreme chestia cu paltonul. L-am văzut pe cineva şi mi l-am dorit.
Omul cu palton mai apare din cînd în cînd, cu un pahar de vin în faţă şi fumînd, deşi, la drept vorbind, nu mi-a plăcut niciodată fumatul, a fost doar o altă formă de autodistrugere în momentele în care mă simţeam un adevărat lup de stepă, cu „privirea mai degrabă tristă decît ironică, tristeţea ei fiind de-a dreptul abisală şi lipsită de orice licăr de speranţă, esenţa acelei priviri constînd într-o disperare calmă, întru cîtva devenită obişnuită şi regulă”, cum spunea Hesse în cartea pe care am evitat-o multă vreme. Am evitat-o pentru că mi se părea că toţi îmi spun că mi se potriveşte doar din cauza numelui cărţii, care coincide cu porecla dobîndită la Iaşi. Abia mai apoi, cînd întîmplător am găsit-o prin camera de cămin şi-am început s-o răsfoiesc, mi-am dat seama că, la naiba, aveau dreptate.

3.De ce Galaţi şi nu Brăila?
Pentru că în Brăila miroase. Nu ştiu, Galaţi s-a întîmplat să fie. Putea la fel de bine să fie Cluj sau Lugoj. Am cunoscut acum vreo cinci ani, la un festival de motociclete, nişte tipi de treabă de-acolo. Întîmplător, acum vreun an, am dat din nou de unul din ei, prin el am mai cunoscut cîteva fete şi, într-o după amiaza, sictirit fiind, m-am urcat într-un tren de Galaţi. Am stat o noapte acolo, m-am îndrăgostit de stilul primitor al lor şi de faptul că au ţinut barul deschis pînă la 6 dimineaţa, cînd aveam primul tren înapoi spre Iaşi, chiar dacă la un moment dat am adormit acolo. Apoi vara am mai ajuns de cîteva ori întîmplător în oraş şi-odată am stat aproape o săptămînă la un barman care nici nu cred că ştia cum mă cheamă, ziua ajutîndu-l cu treburile prin crîşmă şi noaptea, după ce plecau toţi, dormind la el acasă.

4.De ce ar încerca cineva?
Pentru că e un sentiment mişto să te trezeşti fără bani într-un oraş nou, să-ţi iei ghiozdanul de sub cap, cel care preţ de cîteva ore ţi-a fost pernă, să te porneşti uşor spre variantă şi să-ntinzi mîna în soare la maşinile care trec. Pentru că acum îmi pare rău că mi s-a furat geanta în care aveam o agendă a autostopurilor de astă vară, cu pagini scrise cu markerul negru: „VAMA”, „COSTINEŞTI”, „GL”, „B”, „CT”.

5.Încerci?
Sincer, nu prea încerc. De cele mai multe ori, se întîmplă. Am şi o fire magnetică, ce de multe ori atrage oamenii potriviţi lîngă mine. E nevoie ca doar unul să vină cu o idee precum „hai cu trenul ăsta” şi ceilalţi să spună da. De cele mai multe ori, nu fac nimic în sensul ăsta. Doar se-ntîmplă. Dar, cum bine spune şi Bukowski, atunci cînd încerc, o fac pînă la capăt. Altfel degeaba cumperi biletul.

6.Pentru tine mai există linia?
Nu, am pierdut-o acum cîţiva ani, cînd am spus că mă întorc şi n-am mai făcut-o. Am tot zis că nu mă mai culc după 3 noaptea, că nu mai adorm la necunoscuţi, că nu mai fac din viaţă o glumă în care am impresia că pot oricînd să mai dau o replică şi să plec, că nu mai zic de fiecare dată cînd o situaţie grea intervine: „Azi nu”. Dar am amînat atît de mult momentul întoarcerii încît am uitat unde şi pe ce cărări.

7.Ce vezi pe stradă?
Depinde de momentul zilei. Imediat cum mă trezesc văd oameni pe care de multe ori îi detest, pentru că sînt mahmur şi se uită toţi urît. Mai apoi, spre seară sau dimineaţă, merg pe stradă şi văd oportunităţi. Şi cum nu-mi trebuie multă minte ca să iau o decizie, de cele mai multe ori le urmez. Aşa am acum zeci de prieteni, o agendă telefonică plină de oameni pe care nu-i cunosc şi un început de ulcer.

8.Dă-mi un echivalent logic pentru "bordură"
Un scaun foarte bun.

9.Suflet?
Cît cuprinde. Ignoranţi sînt cei care cred despre mine că n-aş avea suflet doar pentru că spun oamenilor că nu-mi place de ei (din punctul meu de vedere, am mai mult suflet decît alţii pentru c-o fac), că-mi plac mult fetele şi nu mă feresc s-o arăt sau că-s sincer cînd mă ridic de undeva şi plec doar pentru că mă deranjează prostia cuiva.

10.Merită drumul?
Dacă merită? De n-ar fi drumul, am avea doar pereţi cu feţe strîmbe.

La întoarcere

Pe un zid în gara Cluj:

" Poliţia TF Cluj şi cu cei gardeni care fac parte şi ordine îmi suge pula la mine cu răspuns întrebarea care am să le dau ieu corespunsător şi cu mulţumiri."

Români sunt peste tot. Doar că-n unele locuri sunt mai faini.

Marius Moga

În lipsă de subiecte mai bune, iaca vă împărtăşesc faptul că m-am făcut compozitor. De fapt am făcut un text la rugămintea lui Silviu Covaci, care avea muzica, ideea, dar n-avea cuvintele. Performanţa e cu atât mai mare cu cât am reuşit să fac cu rimă haha.
Mai jos e filmarea live a piesei, un experiment tehnic de proporţii gargantuane în care au fost utilizate 8 camere de filmat performante (de unde calitatea de dvd) în regia lui Ciucaş. Enjoy.


Vezi mai multe video din Film

Dă pă litoral

- În cârciumă (unde altundeva) lecturez cu maaaaare interes Codul Penal. La pagina 666, ghiciţi ce văd? Profanarea de morminte.
- În City Park Mall, la 3 mese, 3 perechi de pensionari joacă table. Au venit săracii, din inerţie probabil, fix în locul în care înainte era parc şi erau obişnuiţi să facă o linie. Când colo s-au trezit flancaţi de Lee Cooper şi Fornetti. Ce-i de făcut? Scoatem tabla din sacoşă şi ignorăm piţipoancele.
- În faţa aceluiaşi mall, un circ îşi face reclamă cu elefanţi şi cămile. Din spate aud o dumă tipic românească: "Costache, să-mi faci bă o poză cu poneii hahahahahaha".