Aş vrea să-mi daţi un nume nou

"Pe străzi vom merge printre ei
Iar ei ne vor vorbi de libertate
Noi vom iubi mai mult decât oricând
Şi vom lupta mai mult pentru dreptate."

Asta spunea un golan până nu demult. Eu, golan ereditar dar mai mult de-atât, în cuget, protestez în linişte de ani buni. Voi ieşi şi eu să strig, atunci când voi simţi că nu-mi va fura nimeni strigătul spre a-l folosi pentru scandal.

Tanana

Cu nemăsurată surprindere şi rezervată bucurie am observat astăzi, accesându-mi blogul după 3 luni de praf adunat, că loialii mei urmăritori nu m-au abandonat. Din pură simpatie, speranţă uneori deşartă sau pur şi simplu omisiune au rămas abonaţi, ei şi încă 2-3 care ştiu că se uită zilnic să vadă dacă a mai răsărit ceva pe pământurile mele. Ei bine, programul extrem de încărcat din ultima perioadă, sărbătorile, obişnuita lene, blocajele psihice şi o mică intervenţie chirugicală încheiată cu succes m-au ţinut departe de intimitatea tastaturii blogosferice. Acum că mi-am făcut revenirea, să trec la subiect. Mereu am crezut că nume gen O'Reiley, O'Neil, O'Hara etc. sunt echivalentele Amăriilor, Apetrilor şi Altora. M-am înşelat, ca de obicei. " O' " vine din vechiul englezesc "Un" care însemna "nepotul/nepoata lui". În singurătatea convalescenţei mele mi s-a părut ceva de urcat de blog, iertaţi-mi îndrăzneala. Aşadar, să auzim de bine!

N.B.: Nu voi scrie de proteste. Mă cac pe protestele voastre. Adică avem de ce, avem cum, avem cu ce, dar nu avem cu cine şi e greu să te disociezi de masele de cretini, aşa că prefer să nu. Oricum toţi posibilii înlocuitori sunt la fel de rahat.

Standarde europene

Cândva, uşa de garaj impunea respect, în sensul că nici nu se gândea cineva să parcheze în faţa garajului altcuiva. E drept, poate şi din cauză că pe atunci nu prea erau maşini în bituminoasa noastră ţară. Cum a crescut numărul maşinilor, cum s-a apucat românul gospodar să ia ce var mai rămăsese prin curte de la toaletarea de primăvară a bordurii şi să-l întindă pe poartă sub forma unei rugăminţi prieteneşti: "Nu parca! Garaj!". Au mai trecut câţiva ani, a mai crescut numărul automobilelor, s-a modernizat lumea, au apărut semne de plastic de bătut în cuie cu acelaşi mesaj. După încă ceva vreme, exasperaţi de creşterea exponenţială a nesimţirii, mulţi au trecut la ameninţări: "Nu parca! Garaj! Tai cauciucuri!". Nu i-am înţeles niciodată pe oamenii aceştia...până azi. Mintea mea scurtă nu putea curpinde nesimţirea din jur, drept urmare nu am apelat niciodată la vreun semn ori pensulă, ci m-am încrezut orbeşte în puterile miraculoase de convingere a impunătoarei porţi de garaj. Repet. Până azi. Când după o zi grea ajungi acasă şi vezi că iar a venit dobitocul în vizită la vecinul cel mai "iubit" şi iar şi-a postat tomberonul cu numere de înmatriculare TXKXGXMXplăteştedracuşituasigurarecatoatălumeaînRomânianutemaiprefacecăplăteştiînBulgaria în faţa garajului tău că deh, e umbră de la nuc, parcă-ţi vine a lipi o coală de hârtie pe poartă cu lichidul lui de frână pe care să poată citi europeanul: "Nu parca! Garaj! Tai cauciucuri, rup picioare, fur ultima rolă de hârtie igienică, tund în somn şi răpesc nevastă."

Grăşeli

Un site caraghios ne învaţă cum să redactăm un CV. După prezentarea conţinutului, se mai fac nişte precizări (secrete ale succesului) printre care: "Verifica prima forma pentru acuratete. Vezi daca nu ai omis ceva. Verifica ultima forma pentru graseli chiar inainte de a o tipari." Graseli.

"Dă-te bă că vreau io să stau aici"

Probabil că mulţi dintre voi au fost măcar o dată la cinematograf. Şi probabil că o parte dintre cei care au fost la cinema au primit bilet pe care scria rândul şi locul, iar când au ajuns la intersectarea corectă de coordonate au găsit un ţăran înfulecând floricele pe locul respectiv. Schimbând direcţia, probabil că unii dintre voi au văzut poze sau filmuleţe pe net cu dobitoci care mimează sex, stau în curul gol, beau, sau fac poze cretine cu telefonul pe diverse morminte. Probabil că majoritatea aţi văzut de asemenea ştiri de pe la noi din ţară cu profanatori de morminte ce doar au distrus, sau au şi furat din locurile de veci. Cele legătură au aceste 3 ipoteze? Păi dacă le punem cap la cap, rezultă Marean Vanghelie. De ce? Explic: Nesimţit + Cretin + Profanator de morminte = Marean Vanghelie. Se pare că responsabilul sectorului 5 din Bucureşti cu Vanghelioanele i-a băgat abuziv în aceeaşi criptă pe bunică-su şi încă o rudă. A, am uitat să specific că acea criptă se află în Cimitirul Bellu şi era ocupată de Iacob lahovary, membru al celebrei familii nobiliare româneşti, general şi diplomat, decedat în 1907, şi familia sa. Jurnaliştii de la ziarul Adevărul (cei care prezintă în detaliu cazul în articolul: http://www.adevarul.ro/actualitate/politica/Vanghelie-profanator_si_mincinos_0_482352344.html?source=yahoo)
citează şi declaraţia unui angajat al cimitirului care susţine că rămăşiţele familiei Lahovary au fost deshumate şi aruncate la gunoi. Sincer, aş vrea să mai comentez, dar simt că mi se face greaţă. La propriu, îmi vine să vomit când mă gândesc la imitaţia asta de fiinţă umană. Eu mă opresc aici, vă dau cuvântul dacă mai aveţi putere să continuaţi după ce citiţi articolul.

BREAKING NEWS

Guvernul României a găsit soluţia pentru ajutorarea deopotrivă a populaţiei Japoniei, ţară lovită recent de cutremure violente şi un tsunami devastator, şi pe cea a României, lovită de panică prostească. S-a decis cu unanimitate de voturi importul a 42.000 de tone de mititei iradiaţi ieftini din Japonia pentru serbarea de 1 mai cu scopul de a reduce povara financiară reprezentată de această zi pentru muncitorime. De asemenea acest import va creşte veniturile Japoniei, reprezentând un ajutor bine venit. De precizat că la o casoletă de mici japonezi veţi primi gratuit o pastilă de iod de pus la sfârâit pe grătare.

C-aşa suntem noi

Am fost şi eu martor prin intermediul mass-media la evenimentele din ultima perioadă din Japonia. Tragic într-adevăr. Ceea ce este însă mai tragic, este faptul că orice catastrofă de genul acţionează ca un magnet pentru tot soiul de inapţi ce ţin neapărat să-şi dea cu părerea. Eu, ca să nu fac parte din această categorie, îmi dau cu părerea de ei (cu altceva ar fi ilegal).
Încurajaţi de titlurile de pe la televiziuni ce invariabil conţin cuvântul "apocalipsă", au ajuns în direct mulţi specialişti cu 2 clase ce caută senzaţionalul acolo unde n-ar trebui.

"Există pericolul ca în viitor România să fie lovită de un tsunami." Personal sunt de acord cu această informaţie, mai ales că Marea Neagră este de fapt o Mare Mică, semi-deschisă, deci există toate premisele. Inginerii moldoveni deja lucrează la creearea unor case cu cârmă incorporată, în special pentru a veni în ajutorul celor care se plâng în fiecare an că le trece Siretul prin bucătărie, dar şi a Constănţenilor ce riscă să-şi ude şlapii prin spatele City Park dacă din pricina cutremurului de 3 grade din Banat lacul Tăbăcărie scuipă din melasa verde ce-l acoperă.

"Cernobâl 2?" Nu-i nevoie să cunoşti fizică nucleară pentru a citi un articol, două, scrise de specialişti care explică ca pentru sugari (o comparaţie faină cu o oală de ciorbă cu componenţă nespecificată) că Fukushima nu e Cernobâl, Japonia nu e URSS şi că lumea civilizată e mult mai departe de noi decât credem.

"România s-a deplasat cu 666 de metri în interiorul Ungariei." - preferata mea de altfel. Dacă n-ar fi fost deja postată "ştirea" pe fb, aş fi postat-o eu. Oamenii cu cap de la www.trombon.ro se ocupă cu umorul de calitate, însă "ştiriştii" de 35 de ani care arată decent şi cam atât au uitat ce e aia o tromboneală şi o luat-o de bună în câteva publicaţii şi, din ce am văzut eu, un post de televiziune.

Mărmureanu apără şi păzeşte!
Serios, e sigurul ce dă mereu informaţii precise, drept dovadă are air-time de vreo 2 minute pe cutremur.

Cum să apari la televizor când n-ai alte idei

În primul rând, îţi trebuie o meserie. Să zicem...miner. Munceşti ce munceşti sub un oarecare regim autoritar...să zicem comunism. Un prieten bun de-al tău, mândru activist de partid, profită de-o oarecare revoluţie din preajma Crăciunului şi preia puterea după alegeri cu iz democratic într-o ţară confuză. Eşti mulţumit, totul merge bine, ai pui de la americani, dar nu eşti la televizor. Deodată, vechiul pretin îţi dă un telefon să vii cu încă 2-3 tovarăşi la Bucureşti să bateţi câţiva derbedei. Ai venit, ai bătut, ai ucis, ai refăcut spaţiile verzi, e bine. Pretinul te trădează ulterior, faci ceva puşcărie, eşti din nou liber. Iar nu mai eşti în centrul atenţiei. Mai aştepţi câţiva ani şi se iveşte mare ocazie: moare Cristian Paţurcă. Te trezeşti cu un microfon în faţă şi bubui următoarele cuvinte: "Eu cu Cristian Paţurcă am avut o relaţie în contradictoriu chiar în Piaţa Universităţii în '90." Bravo! Frumos spus "relaţie contradictorie" nene Miron Cozma, frumos.

Pizza ieftină

Într-un bar în care se joacă biliard au băgat pizza. Afişul spune aşa: "...dute la bar şi ia-ţi o pizza." Pentru cei care n-au înţeles, scrie şi-n engleză: "Order to the bar."

Evrika!

Suntem, pentru prima dată după multă vreme, în rând cu lumea. Se tot micşorează proverbiala distanţă de 50 de ani ce ne desparte de SUA. Apar tot mai multe semne de civilizaţie. Ţara se modernizează văzând cu ochii. Revenim la gloria din anii interbelici. România funcţionează! Azi dimineaţă, premierul Boc a inaugurat 10 km de autostradă...

Iar de criză

Antreprenorii de pompe funebre se plâng că după ce că e criză şi unii oameni îşi fac singuri sicriele, vara asta a mai scăzut şi mortalitatea. Băi, românii ăştia fură în prostie. Nici după ce mor n-ar da un ban. Apropo de "corporate greed". Se consolează săracii cu gândul că iarna e sezon de vârf din cauza frigului şi a faptului că se mănâncă mult şi speră să recupereze!
Mă rog, oarecum adiacent subiectului, a murit Mihai Chiţac.

Ca la Brăila

Într-un spital are loc o şedinţă a colegiului director în care se va decide procentul reducerii salariilor. Imaginile de la tv prezintă medici şi asistente îmbrâncindu-se destul de violent cu forţele de ordine care le interzic intrarea în spital. Cineva cade pe scări. Un paznic primeşte o palmă. Încă unul. Un jandarm împinge o femeie pe scări. O doamnă plânge. A fost lovită de un agent. Nu-s imagini din Grecia, ci din Brăila. De fapt, dacă aş face parte din personalul sanitar cu siguranţă aş proceda la fel, pentru că dacă stai în căldură 4-5 ore în faţa Palatului Parlamentului nu rezolvi nimic. Supărarea lor vine din faptul că după ce s-au tăiat clasicele 25%, urmează încă o tăiere de 15%. Ca să nu mai lungim vorba, o asistentă ar ajunge, teoretic, la 300 de lei. 'nainte!

Adevărat grăieşte

Academia Caţavencu explică pe 1 septembrie o fotografie în felul următor: "Raed Arafat, un medic care respectă cu stricteţe învăţăturile lui Hipocrat, şi Cseke Attila, un ministru care conduce Sănătatea românească după învăţăturile lui Malpraxis."
Adevăr, mare adevăr. Crunt adevăr.

P.S.: Mi-am permis să public o fotografie din colecţia proprie, nu pe cea din Caţavancu. Attila Cseke e în stânga, în picioare.

Clar

Boschetar: Dă şi mie un leu domnu'...
Domnu': De ce mă? De ce? Să-ţi iei băutură???
Boschetar: Nu tre să mă justific faţă de tine.
Domnu': ...La...la...la muncă nu...la întins mâna... *pleacă îngândurat*

Ca şi chestie

În limba turcă bok înseamnă rahat. Dar nu de papa.

Nu-i chiar aşa greu de crezut

Ies din magazin. Am o doză rece de bere în mână. Mă îndrept spre intrarea în scară. În dreapta mea un grup mare de pensionari de ambele sexe stau îngrămădiţi în faţa zidului. Mă opresc. Îi privesc cu atenţie. Încerc să-mi amintesc dacă era vreun afiş pe partea asta a blocului. Nu-mi vine nimic în minte. Aşteaptă liniştiţi, dar îngrămădiţi ca un grup de bivoli ce încearcă să-şi apere puietul în faţa unui atac al carnivorelor. Dar nu văd posibilii lei... . Încă încerc să-mi dau seama ce face grămada de carne veche cu o vărstă totală de aproape 900 de ani în dreptul zidului. Atunci văd. De pe scări, din spatele lor, apare un individ la vreo 50 de ani cu un pachet voluminos deasupra capului. Îşi face cu greu loc printre pensionari. Mulţimea începe să se mişte neregulat. Apar primele îmbrânceli. Aud o înjurătură. Privirea mi se luminează. Îmi vine să-mi fac cruce. În schimb, scap un râs idiot. Străinul trânteşte pachetul pe un fel de raft(de care evident, uitasem) agăţat de perete şi pleacă făcându-şi loc cu coatele. A venit "Adevărul de Seară".

Ai dracu de intelectuali

Citesc în ediţia on-line a unui ziar un alt articol despre situaţia Editurii Curtea Veche. Cum îmi place să fac în asemenea situaţii, arunc o privire şi peste comentariile de sub articol, în cazul de faţă în jur de 50. Certurile din comentarii deviază de la subiect şi un individ spune: "nu sunt un intelectual. dar constat ca 90% din intelectualii romaniei, nu numai ca sunt analfabeti, ei sunt: trantorii ce pretind salarii fara munca, daca aceasta tara merge prost, nu sunt altii de vina decat acesti asa zisi intelectuali. cel ce a descoperit ca intelectualii romani nu sunt buni de nimic, a fost ceausescu. de aceia derbedeii asa zisi intelectuali, au scapat de cel mai inteligent om."
Vin iar minerii. Nu că spun, dar vreau să zic (cum ar spune Ciucaş).

Jurnalişti

Transmisiune în direct la Realitatea TV din Otopeni cu privire la decesul Mădălinei Manole: "În acest moment în casă se află soţul Mădălinei, părinţii şi copilul ei de doi ani. Cu toţii vor fi audiaţi mai târziu."
Nu-mi dau seama deocamdată dacă "reporteriţa" întinde coarda sau dacă procurorii sunt bătuţi în cap şi vor ca un copil de 2 ani să dea cu subsemnatul.
În altă ordine de idei, odihnească-se în pace.

La întoarcere

Pe un zid în gara Cluj:

" Poliţia TF Cluj şi cu cei gardeni care fac parte şi ordine îmi suge pula la mine cu răspuns întrebarea care am să le dau ieu corespunsător şi cu mulţumiri."

Români sunt peste tot. Doar că-n unele locuri sunt mai faini.

Dă pă litoral

- În cârciumă (unde altundeva) lecturez cu maaaaare interes Codul Penal. La pagina 666, ghiciţi ce văd? Profanarea de morminte.
- În City Park Mall, la 3 mese, 3 perechi de pensionari joacă table. Au venit săracii, din inerţie probabil, fix în locul în care înainte era parc şi erau obişnuiţi să facă o linie. Când colo s-au trezit flancaţi de Lee Cooper şi Fornetti. Ce-i de făcut? Scoatem tabla din sacoşă şi ignorăm piţipoancele.
- În faţa aceluiaşi mall, un circ îşi face reclamă cu elefanţi şi cămile. Din spate aud o dumă tipic românească: "Costache, să-mi faci bă o poză cu poneii hahahahahaha".