sâmbătă, 22 ianuarie 2011



Emily Dickinson

Apa se învaţă prin sete

Apa se învaţă prin sete.
Ţărmul - prin Mările în urmă lăsate.
Suferinţa - prin dureri încercate -
Pacea - prin bătălii şi dovezi -
Prin neîmplinire - Iubirea -
Păsările - prin albe Zăpezi

miercuri, 19 ianuarie 2011

Cum să apari la televizor când n-ai alte idei

În primul rând, îţi trebuie o meserie. Să zicem...miner. Munceşti ce munceşti sub un oarecare regim autoritar...să zicem comunism. Un prieten bun de-al tău, mândru activist de partid, profită de-o oarecare revoluţie din preajma Crăciunului şi preia puterea după alegeri cu iz democratic într-o ţară confuză. Eşti mulţumit, totul merge bine, ai pui de la americani, dar nu eşti la televizor. Deodată, vechiul pretin îţi dă un telefon să vii cu încă 2-3 tovarăşi la Bucureşti să bateţi câţiva derbedei. Ai venit, ai bătut, ai ucis, ai refăcut spaţiile verzi, e bine. Pretinul te trădează ulterior, faci ceva puşcărie, eşti din nou liber. Iar nu mai eşti în centrul atenţiei. Mai aştepţi câţiva ani şi se iveşte mare ocazie: moare Cristian Paţurcă. Te trezeşti cu un microfon în faţă şi bubui următoarele cuvinte: "Eu cu Cristian Paţurcă am avut o relaţie în contradictoriu chiar în Piaţa Universităţii în '90." Bravo! Frumos spus "relaţie contradictorie" nene Miron Cozma, frumos.

miercuri, 12 ianuarie 2011



Tristan Tzara

Cântec dada

1
cântul unui dadaist
care-avea dada de dor
istovea al său motor
care-avea dada de dor

ascensoru-urca un rege
liber greu lin ca fantoma
braţul drept i-l rupse-n lege
l-a trimis papei la roma

astea fiindcă se-nţelege
amintitul ascensor
nu avea dada de dor

mâncaţi caramea
spălaţi-vă mintea şchioapătă
dada
dada
beţi apă.

2

cântul unui dadaist
nici prea vesel nici prea trist
ce iubea o biciclistă
nici prea veselă nici tristă

dar soţul de noul an
ştia tot şi într-o criză
le-a trimis la vatican
trupurile-n trei valize

nici amant
nici ciclistă
nu mai fură
cu-o figură
nici prea veselă nici tristă
mâncaţi creieri buni cu ceapă
spălaţi-vă soldatu-n cişmea
dada
dada
beţi apă

3

cântul unui dadaist
ce era dada de dor
ce era deci dadaist
ca toţi dadaii de dor

un şarpe purta eşarpe
el închise brusc supapa
şi-n eşarpe-n piei de şarpe
merse-a-mbrăţişa pe papa

e mişcător
burtă-n flori
nu mai fu-n dada cu dor
beţi apă de la rândunel
spălaţi-vă-acadelele-n cişmea
dada
dada
mâncaţi viţel

luni, 10 ianuarie 2011

măcar de m-ar omorî tusea asta


Jorge Luis Borges

Aurul tigrilor

Până sosi-va ceasul de galben asfinţit
Nu-mi voi putea lua ochii
De la impunătorul tigru de Bengal.
De colo-colo umblă pe hărăzitu-i drum
Şi nici nu bănuieşte
Că gratiile-s închisoarea lui.
Veni-vor după-aceea şi ceilalţi tigri:
Tigrul de foc veni-va al lui Blake,
Şi aur, mult, sub diferite chipuri:
Metalul iubitor care-a fost Zeus,
Inelul celor două nopţi, Draupnir,
Cel care zămisleşte nouă inele,
Iar acestea, altele nouă, şi tot aşa la nesfârşit.
Cu anii fost-am părăsit
De celelalte culori încântătoare.
Nu mi-au rămas decât
Tremurătoarea lumină, umbra deasă,
Şi aurul de la-nceput.
Voi, asfinţituri! Voi, tigri! Voi, fulgerări
Ale mitului şi ale epocii!
Văd un aur mult mai preţios, părul tău,
Pe care-l jinduiesc aceste mâini.

marți, 4 ianuarie 2011



Robert Şerban

Fum

o mamă şterge cu dosul palmei
bărbia fiului care mănîncă

o bătrînă
are părul de culoarea cremenii
şi mîna atît de uscată
încît
după ce fiul i-o sărută
începe
să fumege
încet

luni, 3 ianuarie 2011

Ce să-i ceri?

Pe un site se anunţă că Chuck Berry, adevăratul rege al rock'n'roll-ului după unii, îşi anulează o serie de concerte că se simte rău. Omul are 84 de ani, deci nu e de condamnat. Răsfoind prin comentarii am găsit mesaje de susţinere, păreri c-ar trebui să se lase, reclame la video-chat şi pe "Harry the Patriot", un mare producător de muzică republicană (bănuiesc) : "Another legend and I never heard of him. Did I miss something or am I blessed! All of a sudden, every hobo, tramp, urban outdoorsman and black democrat becomes famous when they can't perform."

duminică, 2 ianuarie 2011



Robert Frost

The oven bird

There is a singer eveyone has heard,
Loud, a mid-summer and a mid-wood bird,
Who makes the solid tree trunks sound again.
He says that leaves are old and that for flowers
Mid-summer is to spring as one to ten.
He says the early petal-fall is past,
When pear and cherry bloom went down in showers
On sunny days a moment overcast;
And comes that other fall we name the fall.
He says the highway dust is over all.
The bird would cease and be as other birds
But that he knows in singing not to sing.
The question that he frames in all but words
Is what to make of a diminished thing.