Un actor grăbit

Întorcându-mă în această seară din cârciumă, am fost nevoit să îndur frigul şi în două staţii de autobuz. În ultima, trăgând cu deja kitschosul nesaţ din ţigară sunt abordat de o fiinţă dintr-un grup de trei (cea mai mică, şi de statură şi la vârstă, şi după vorbă şi după port) ce mă întreabă: "Aţi fost la teatru în seara asta?" . Oarecum jenat, am spus că nu...deşi mi-aş fi dorit. Doamna, a doua fiinţă în ordinea importanţei, intervine, şi mă apostrofează: "Cum nu? Trebuie să fi fost dumneavoastră!" . Încerc să-mi liniştesc fanele, când, bărbatul - element raţional - găseşte explicaţia: "A, era unu care semăna perfect cu dumneavostră." Posibil...mă gândesc....
La coborâre le văd reflexiile în geamurile jegoase cum mă fixează parcă spunând: "El era, spurcatul, dar n-a vrut să ne zică. E...să-şi bage teatru-n cur!!!". Evident, exagerez. E frumos să vezi că lumea mai frecventează astfel de locuri. 'Nainteeeee!