Fără ghilimele

Ghilimei aşa cum e ea:

1.Femeie? De ce?
Fetiţă? Băieţel în deghizare?.... Oricum, femeie cel mai probabil din greşeală, din accident, din conspiraţia Universului, dintr-un simţ al umorului universal. Aş fi preferat vreo altă arătare, translucidă, vălurită, zănatică şi pe cât posibil plutitoare (marină şi aeriană, care măcar să ştie să facă pluta într-o mare sărată).

2.Bucureştiul ascunde...
Tot felul de grozăvii. Depinde de anotimp. Am o prietenă ne-bucureşteancă pentru care oraşul ăsta e plin de fantomele iubirilor trecute, i se plimbă pe Calea Victoriei, pe Magheru, pe la cinematografe... şi îi taie calea când mă mai vizitează...

Pentru mine Bucureştiul ascunde casa Iuliei, unde micul dejun e mereu o magie din altă lume, casa Mariei unde se întâmplă magie fotografică şi cu pisici, diversele bucătării în care am gătit vreodată clătite, omlete, prăjituri, diversele bucătării şi dormitoare unde am băut ceai cu ghimbir sau cu anason, ascunde cele mai geniale bunici pe care le cunosc, dintre care bineînţeles că a mea e pe locul I, apoi a Iuliei care îmi face gogoşi de fiecare dată când mă duc pe la ea... Bunica Mariei care parcă e din altă lume, o lume de mult pierdută a aristocraţiei educate în Franţa... Oraşul în care străbunicul meu restaura biserici şi în care, dacă stră-străbunica mea nu s-ar fi măritat (din dragoste!) cu un ofiţer sărac, pierzând astfel simpatia propriei familiii, aş fi putut fi încă o domniţă cu conace. Ca să vezi, Bucureştiul ascunde povestea despre cum ramura din care mă trag eu a familiei a preferat dragostea în defavoarea banilor şi iată-mă aici.

3.Norii fac ca cerul să aibă logică?
Numai Maria stie raspunsul la acest mister al Universului :)

http://grigph23.deviantart.com/gallery/#/djp3z2

http://grigph23.deviantart.com/gallery/#/d1d1wbz

http://www.flickr.com/photos/44800184@N02/

4.Ghilimele?
De la profesoara mea de română din liceu. Şi sunt ghilimei. Ghilimelele sunt doar un alt semn de punctuaţie, pe cand ghilimeii au devenit super-eroi, sunt alter-ego-ul salvator al tuturor vederilor trimise vreodată, de la malul mării sau de la malurile oraşelor necunoscute, ajunse sau neajunse la destinatar.

5.Viaţa ta e o carte. Cuprinsul?
Capitolul 1 - Povestea omuleţului de sticlă sau a copiilor născuţi duminica la prânz

Capitolul 2 - Povestea lebedelor sau de unde vine Eliza

Capitolul 3 (foarte lung) - Locul în care se întâlnesc toate poveştile posibile, existente şi inventate

Capitolul 4 - Ceva nou şi fascinant: mai există viaţă şi pe alte planete!

Ilustraţii

Capitolul 5 - Toto, I don't think we're in Kansas anymore...

Capitolul 6 - Toto, chiar dacă nu mai suntem în Kansas TREBUIE să găsim pe cineva care să vorbească aceeaşi limbă!

Capitolul 7 - Toto, clar nu mai suntem în Kansas, dar din fericire există viaţă şi acolo unde am ajuns...

Capitolul 8 - Vai,Toto, ce maci frumoşi...

Capitolul 9 - Toto, IAR nu mai suntem în Kansas!!!!

Capitolul 10 - Vai, Toto, ce maci frumoşi (bis)

Capitolul 11 - Hmmm...

Capitolul 12 - ? Urmează a fi scrise

6.Ce vezi când stai cu capul sub plapumă?
Înăuntrul minţii mele. Poveşti întregi despre vieţile mele paralele, despre vieţile mele alternative. Pe întuneric, sub plapumă, e locul unde îmi refac energia psihică pentru a doua zi, e un fel de poartă către o altă dimensiune, o dimensiune în care (eu) sunt şi fac tot felul de alte lucruri "epice şi memorabile", în care mediocritatea nu există... spre deosebire de viaţa reală. S-ar putea spune că trăiesc mai intens în capul meu decât în afara lui...

7.Spuma e pentru valuri cum e...
cum sunt florile din ceai pentru cana mea galbenă :)

8.Oraş?
Ascunziş.

sau

New York, Moscova, Ciudad de Mexico.

sau

Bucureşti, n-aş putea să-l părăsesc definitiv.

sau

9.Descoperiri?
La fix 25 de ani am descoperit că nu trebuie să salvez pe toată lumea.

10.Fularul multicolor?
Nu ştiu de unde ştii tu de fularul multicolor :) Primul fular multicolor mi l-am luat vara de la malul mării. Pe următorul l-am primit l-a schimb pentru primul, apoi l-am dat înapoi pe cel primit la schimb, iar pe primul l-am trimis să mai ţină de cald şi altcuiva pentru că avea prea multe amintiri în el. Al treilea şi ultimul mi l-a făcut cu mâna ei, de ziua mea, mama prietenei mele Belen şi mi l-a trimis tocmai din Estepa, Spania. Mi-e dor de iarnă, ca să-mi pot purta fularele...