Amintire

Faimoasa mea memorie îmi spune că s-a întâmplat în septembrie anul trecut. Surse ceva mai autorizate spun că la mijlocul lui august, acelaşi an. Oricum n-are importanţă. La 7 dimineaţa se deschide barul din gara Buşteni. După o noapte petrecută în "camera de comandă" a gării prin amabilitatea şefului de tură Laurenţiu (?), m-am grăbit să fiu primul client. Cafea nisipoasă, afară destul de rece, iau şi o vodkă. Cuprins de nostalgie şi nerăbdător cu privire la iminenta întâlnire cu vechiul OM care speram să nu fie învăluit în ceaţă, îmi dau seama târziu că mă holbez tâmp la bărbatul în vârstă de la masa de alături. Bea tot vodkă. 2 lei/50ml. Păr grizonat, nu prea lung, dat pe spate, cămasă bleu băgată-n blugi de culoare deschisă, burtă, destul de masiv, nu gras, nebărbierit de cam o săptămână, pantofi negri. Îmi aminteşte de cineva. Îl văd destul de încurcat, neştiind cum să-mi evite privirea. Mi se pare că-l cunosc, şi sunt decis să nu mă las până nu aflu cine e. Se ridică, merge la bar - merge drept, nici urmă de cocoaşă, umple paharul, se întoarce la masă. "Dacă vrei să vii la masă cu mine, vino." Mă aşez la masă cu el. Inginer din Bucureşti, pensionat, a vândut apartamentul cu 4 camere din Romană, şi-a luat casă în Buşteni, îi place viaţa de acum. Bea doar dimineaţa, dar niciodată până se îmbată. Băiatul lui i-a zis că-i nebun că a dat apartament aşa fain, dar de câţiva ani, parcă-i place să vină 2-3 zile pe lună la munte fără să-şi facă griji de cazare. Inevitabilul se produce: "De ce te holbai aşa la mine?". *vizibil încurcat*: "Păi...îmi amintiţi de cineva. În-încercam să-mi dau seama de cine...acum am realizat...un...poet care-mi plăcea foarte mult într-o vreme...". "Bukowski? Ştiu...de asta mi-am lăsat barbă."