Aleksandr Puşkin

Careta Vieţii

Deşi purtând o grea povară,
Careta lunecă uşor.
Brav vizitiu, cu barba rară,
Ne poartă timpul parcă-n zbor.

Trântiţi în pernele careţii
Preabucuroşi de orice-ntâmplări,
Strigăm: "Hai! Mână-n..."
Sătui de somn şi desfătări.

Dar scade râvna la amiază
Ne-a zdruncinat acest proclet
Costişe, râpi ne bagă-n groază
Strigăm: "Nebune! Mai încet!"

Careta-n zbor întins ne poartă,
Spre seară ne-am obişnuit
Ajungem moţăind la poartă,
Iar timpu-aleargă nesfârşit.