Epitaf din Esenin

...............................
Acolo ştiu că nu foşneşte-n zări
Cu gîturi lungi de lebădă, secara...
De asta-n preajma tainicei plecări
Eu mă-nfior şi-mi simt adînc povara.
...............................
Întors acasă, vremea mi-o voi pierde
Cu vechi nimicuri, ca oricare om,
Şi sub fereastră, într-o seară verde,
M-oi spânzura cu mâneca de-un pom.

Răchitele din garduri or să scape
Mâhnite frunze, fluturând din mâini,
Atunci când nespălat or să mă-ngroape
La loc ferit şi în lătrat de câini.
...................................
Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi să mă duc spre moarte.
....................................