În cartea "Dharma Bums" , Jack Kerouac citează un proverb chinezesc ce sună cam aşa :
"Dacă atunci când urci pe un munte, ai ajuns în vârf, continuă să urci." Fie că e o metaforă pentru calătoriile spirituale, fie că e vrun sfat demn de Cosmopolitan, ori înseamnă că trebuie sa te arunci ca să te simţi cu adevărat liber, de reţinut e următorul lucru : citiţi pe Kerouac. Citiţi orice, numa Kerouac să fie.

Aşa nu se mai poate

Folk You m-a dezamăgit pofund. Artiştii noi - slabi. Artiştii consacraţi - în mare parte fără chef. Prea mult sunet electric. Îmi place să aud câte un chitarist bun, nu zic, doar ca nu e Guitar You, nici Rock You, nici Blues You. Revenind, public - nasol, public ocazional - nasol, alţi oameni- nasoli. Distracţie - deloc. Timp şi sau loc de meditat/stat/băut/povestit - zero.
Folk You, e ca vama .... a fost ... şi gata.

P.S. : Evident, am generalizat ... n-am văzut tot festul, dar asta e impresia generală. Singurul artist de care s-a auzit ceva bun ( de la oameni serioşi ) a fost Baniciu. Dar pe el l-am mai văzut de două ori anul ăsta.

P.S. 2 : Nu e încercare de cronică, e ocazia pentru a exprima o stare generală, persistentă de greaţă.