Pentru ca am primit critici cu carul, m-am decis sa continui in aceeasi nota. Nu, nu voi schimba nimic. Iar cand nu voi mai avea niciun view pe zi, voi scrie de dimineata, la pranz si seara pe blog. Asadar:
Ia-mi iubirea, nu-mi mai pasa, dorinta si-a-mprastiat-o mai departe decat praful papadiilor. Ia-mi domnita, va ofta cu gandul la patul rupt.
In patul rupt stau si ma gandesc la soare.
Ia-le, dar lasa-mi oasele in pace.
Ia-mi ploile ce m-au facut, ploi reci de-acum si da-le vreunui poet batran: va sti ce sa faca cu ele. Ia-mi pielea ca-mi acopera adevarurile, ce-mi acopera varstele, ia-o si pune-o pres la intrare.
Lasa-mi oasele in pace.
Ia gandurile ce mi-au trecut mai repede ca vantul prin cap, n-am nevoie de ele; ia-mi inima ce le completeaza si da-le din sobolan in sobolan ca pe ciuma.
Lasa-mi oasele in pace!
Ia-mi pseudo-arta, oricum nu se incadreaza in game cunoscute. Intinde-ma pe jos si schiopateaza-ma. Fa-mi toate astea dar te rog,
Lasa-mi oasele in pace...
Text neinspirat de Allen Ginsberg.
a incercat cineva sa-ti ia oasele...?!?
RăspundețiȘtergereNu...sa spunem ca e un text preventiv:)
RăspundețiȘtergerenu e aşa de frig pe cât credeam la primul clik, trece căldura prin oase, trece.
RăspundețiȘtergereDe ce sa fi fost frig?
RăspundețiȘtergerepoate era geamul deschis şi se făcea curent printre coaste, printre gânduri, printre oase.
RăspundețiȘtergere