În primul rând, îţi trebuie o meserie. Să zicem...miner. Munceşti ce munceşti sub un oarecare regim autoritar...să zicem comunism. Un prieten bun de-al tău, mândru activist de partid, profită de-o oarecare revoluţie din preajma Crăciunului şi preia puterea după alegeri cu iz democratic într-o ţară confuză. Eşti mulţumit, totul merge bine, ai pui de la americani, dar nu eşti la televizor. Deodată, vechiul pretin îţi dă un telefon să vii cu încă 2-3 tovarăşi la Bucureşti să bateţi câţiva derbedei. Ai venit, ai bătut, ai ucis, ai refăcut spaţiile verzi, e bine. Pretinul te trădează ulterior, faci ceva puşcărie, eşti din nou liber. Iar nu mai eşti în centrul atenţiei. Mai aştepţi câţiva ani şi se iveşte mare ocazie: moare Cristian Paţurcă. Te trezeşti cu un microfon în faţă şi bubui următoarele cuvinte: "Eu cu Cristian Paţurcă am avut o relaţie în contradictoriu chiar în Piaţa Universităţii în '90." Bravo! Frumos spus "relaţie contradictorie" nene Miron Cozma, frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu