luni, 1 iunie 2009

Raport semestrial

E adevarat, lumea mi-a fost capcana. Tanar fiind, C. mi-a dat bobarnace pana-n fiecare toamna universitara, iar apoi si altii. Atunci mi-a rasarit : "pregateste-te de moarte, nu te mai incarca cu fizicisme ". Dar asta gandeam atunci. Acum ma trezesc un pic mai batran si am milioane de ganduri, de pasiuni, de file de carte si nu de dolari. Cum imi mai pot parasi trupul in conditiile astea? D.S. va marturiseste: " M-am dus dracu! " .
Stand la picioarele iubitei, ea mi-a transmis tot felul de " Du-te naibii! " , " Ai grija! ", "Termina cu prostiile!" , "Mai da-o-n masa!" , "Mediteaza!", "Scrie!!!" , iar acum, ( la batranete ) imi dau seama ca n-o sa mai traiesc douazeci de ani, poate nici douazeci de secunde, poate chiar in clipa urmatoare voi fi dus catre reeeeenastere, azil pentru viermi, sauuuu, poate ca asta s-a intamplat deja.
N-am cum sa-mi dau seama. Pare mai mult vis... E destul de tarziu, si trezirea devreme de dimineata pentru a-mi indeplini scopurile pamantesti va fi o corvoada mai mare ca de obicei. Cum de am ajuns asa? Muncitor sarguincios, meditativ si cu un trai fara rost?
Daca as fi avut suflet, l-as fi vandut pe cuvinte frumoase, daca as fi avut trup, l-as fi imprastiat peste voi, daca as fi avut minte, as fi umplut-o cu iubire, daca as fi avut spirit, as fi uitat sa mai respir, daca as fi putut vorbi, m-as fi laudat in continuu, daca as fi avut pasiuni le-as fi ingropat in pamant, daca am avut vreodata ambitia libertatii, cum de am ajuns asa?
Ce hartie sifonata am ajuns...
In loc sa dorm, stau si ma gandesc la indepartata moarte. Tot trebuia sa fac si asta o data. Cu siguranta e mai aproape decat cand aveam 7 ani si visam sa fiu astronaut. Daca nu dorm bine diseara, voi muri mai repede, daca stau treaz, pierd sansa salvarii. Oricum voi fi de dimineata cand tre sa sune ceasul, tot in pat ma voi gasi. Deci nu se schimba nimic. Deci ultimele 5-6 randuri n-au avut niciun rost. Ma rog.
Cert e ca ultima mea sansa nu ma mai suporta mult. Am avut multe sanse, dar nu le-am luat in serios. Face parte din proceeeees. D.S. va avertizeaza: " Don't follow my path to extinction."

Scurta revedere a unei bucati din viata mea, parafraza la A.G.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu