Semper alii

De-o parte, poezia sinceră a vieţii în două exemplare. În faţă, două creiere tehnice, nu tehnicizate, în asentimentul unei cugetări recente de actriţă : "Electricienii sunt artişti." Orice om ce nu emană snobism pe nas ştie şi realizează că e măcar o fărâmă de artă în orice meserie. Dar ce zic eu meserie, în orice suflare decentă. După îndelungi deliberări cu mine însumi, am putut pune liniştit două puncte şi să zic: iată doi oameni ce ridică ingineria la nivel de artă. Dincolo de meseria în sine, mă refer mai exact la simţire şi verticalitate. Între fumul gros de pipă, cel timid de ţigară, vodkă, bere şi cafea cu apă plată şi-a făcut loc omenia specifică artiştilor de orice fel.

Artist(ă), s. = persoană ce pune suflet în tot ce face.

Mi-a fost dor să aud cum cineva vorbeşte de mentorul său. Clubul oamenilor de acest fel devine din ce în ce mai exclusivist poate şi datorită vântului schimbării de bate tot mai rece, iar mirarea (deşi e un cuvânt prea puternic) nu mi-a fost deloc mică să aud lucruri de acest fel de la un haiduc modern din punct de vedere al vremurilor, dar încă veritabil în trăire. Să ridici muntele la nivel de divinitate când eşti cu capul printre formule matematice, să ai idealuri nobile când ştii că pentru a te descurca în viaţă vei avea nevoie de prea-româneştile "pârghii" şi să îţi menţii fruntea sus după o viaţă plină de adversităţi nu e de toată ziua. Nu fac apologia acestui tip uman pe cale de dispariţie, ci semnalez doar că încă mai există. Gabriel Liiceanu scria undeva la un moment dat că : "E un semn de nobleţe mentală să ştii să admiri ce te depăşeşte." Ei bine, omul acesta admiră ceea ce-l depăşeşte, dar nu se opreşte aici. Nu caută să dărâme aceste socluri, ci să şi-l construiască pe al său, alături de celelalte. Lucru greu, dar cum a dat dreptate el însuşi celebrei zicale :"În spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie", evident nu imposibil. Are şi acest sprijin admirabil de-a dreptul, iar ecuaţia nu are cum să fie altfel decât completă.
Între bancuri cu Bulă, "amintiri din scriitorie" cum ar zice Ştefan Agopian, bârfe despre infama Academie de Ştiinţe Economice, poveşti cu pipe şi beţii trecute, s-a strecurat sentimentul de duminică leneşă, familiaritatea şi relaxarea specifice (re)găsirii simţământului uman. Mă plec în faţa voastră, C. şi S., şi a paharului de istorie prezentă pe care-l ridicaţi.
Da, lumea se schimbă, dar nostalgicii dau încă din coate şi apar zâmbind, cu pipa-n gură şi cu ochelari pe nas de când mi-amintesc pentru că e drept, doi fac mereu unul mai puternic.