Poveste lungă cât un metru de bere

Ciucaş

Eu mă exprim cel mai bine prin muzică. Mă rog, muzică făcută de alţii, şi am să răspund la fiecare întrebare şi cu câte o melodie.

1.Chiar crezi?
Eu cred…. Eu cred în mine, cred în forţele proprii, chiar dacă sunt un pesmist desăvârşit. Dar toată treaba asta cu pesimismul până la urmă e bună. E o stare pregătitoare. Te pregăteşte psihic pentru clipele în care până la urmă “cazi” de undeva şi te ajută să suporţi mai uşor durerea, pt că atunci când se întâmplă, ajungi să spui “ Eh…asta este! Ştiam că aşa o să se întâmple….Mai încercăm!” iar dacă este un success…crede-mă nu există om mai fericit decât tine. Pe când dacă eşti pozitiv de la început, atunci când ai “căzut” dezamăgirea este atât de mare încât greu mai “schimbi de drum” şi dacă totuşi reuşeşti … rămâi doar cu zâmbetul ăla tâmp pe faţă “da cum…nici nu se putea altfel”. Merge pentru mine, nu mă interesează de alţii.Cât despre cealaltă credinţă - nu, chiar nu cred ! Cred în mine. În forţele proprii. Ce zei, ce prieteni imaginari( Dumnezeu, Sf.Duh şi Gisăz), ce satana, iad, rai, valhalla, midgard, asgard, helheim etc.....toate sunt poveşti nemuritoare, începuturile daca vrei să le numeşti aşa, dar ele au un rol mult mai important. Nu acela de a crede în ele şi a ridica clădiri pentru ele. Trebuie sa extragi esenţa, moralele, şi să înveţi din greşelile lor. Poţi să-mi spui cum vrei tu, nihilsit, eretic, nu-mi pasă, există unul singur pentru fiecare, sunt 2 miliarde de dumnezei pe pământ.
http://www.trilulilu.ro/LostSpiriT/02bd40b08e89e9
http://www.trilulilu.ro/LostSpiriT/32ae9a8914ecfd

2.Marea are suflet?
Nu unul … mii sau milioane de suflete. Nu ştiu … pot compara marea cu o femeie, este mult mai simplu. Poţi compara orice cu o femeie, şi asta nu o spun pt a face o femeie să se simtă prost, nu…. Imi place reacţia femeilor atunci când sunt comparate cu o alta femeie.
Marea… marea este cum am spus, exact ca femeia, sau… ca relatia dintre barbat femeie. Sunt zile în care te trezesti plin de energie, ai chef să faci orice, să vorbesti orice cu oricine şi indiferent ce ţi-ar spune nu te-ai supăra, iar marea este calmă, soare afară, căldură sau nu, oricum, simţi că merge bine (asta este partea în care amândoi sunt fericiţi). Sunt zile în care nu poţi să faci nimic, dar ea…este la fel ca mai sus, primitoare .
Sunt zile în care tu te simţi bine iar ea e putin “ofticată”,te îmtâmpină cu valuri, ploaie, furtună….Te simti oarecum vinovat că nu i-ai zâmbit cu o zi înainte. Toate se rezolvă pana la urma, dar şi cand vine ziua cand e suparată rau…păi nu-ţi mai trebuie nimic, cateva zile, ori …ajungi să spui ca nu-ţi mai trebuie toată viaţa. (nu se diferentiază prea mult de femei… nu ? Poate că singura diferenţa ar fi aceea că … femeile fac mult mai multă spumă atunci când eşti pe alta.)
Marinarii bătrâni spun să nu stai cu spatele la mare pentru că întro zi o să-ţi întoarcă şi ea spatele. Superstiţii sau nu, pâna la urmă marea trebuie respectată, dar ca orice femeie îşi mai ia şi ea niste înjurături, ca altfel nu se poate. Este ca o relatie, mai mult te “zguduie” ea, iar tu stai acolo şi-ţi vezi de ale tale.
“Om liber, tu vei iubi intotdeauna marea!” oh da… mare adevar. Deşi recunosc… până să apară versul la Dacia, nu ştiam de el, dar ştiam ce vreau sa fac, stiam că sunt liber, şi chiar vreau sa cred ca am fost mult mai liber decât restul omenilor pe care-i cunosc. Mă întrebai atunci de ce iubesc marea, nu ştiam să dau un raspuns elocvent. Acum o iubesc pentru ca sunt liber, deşi sunt sigur că în câţiva ani vom ajunge la un partaj.
http://www.trilulilu.ro/LostSpiriT/54d28ce16087c9

3.Rom sau vodkă?
Rom doar cu bere. Vodkă doar cu apă tonică, simplă beau mai rar. Indiferent ce zice lumea “ nu bei whisky, vodka simplă, rom -sau mai ştiu eu ce băuturi d`astea- nu eşti bărbat.” rămân fan bere. Berea, combinată cu vodka, vişinată, vin şi o ţuică de prune, de le amesteci într-o halbă, face căt toate whisky-anele. Dar cel mai bine este câte una în fiecare zi şi e toata lumea fericită. Acum mi`ai facut poftă de rom.
http://www.trilulilu.ro/dutz1981/0e869ebade8b2e

4.Dacă zic Bucureşti...
Dacă zici Bucureşti… mă gândesc întotdeauna la prima fată pe care am iubit-o cu adevărat. Şi a ţinut câţiva ani.
Acum…daca spun eu Bucureşti, mă gândesc la trenuri, concerte, oameni veniţi din toată ţara pt facultate, aglomeraţie, mizerie, revoluţie.
Cred că sunt mai multe de spus, dar sincer nu mă atrage cu nimic oraşul ăsta. În afară de faptul că merg cu trenul până acolo…nimic.
http://www.trilulilu.ro/n_nenea/7db4c769924a86

5.Ce au de ascuns clovnii?
Clovnii de fapt cred că ascund tristeţea, în spatele machiajului, şi al hainelor viu colorate. Toţi suntem nişte clovni până la urmă. Toţi zâmbim, rândem, facem glume, ori facem chestii caraghioase la beţie (pt că atunci un om din afara circului devine şi el circar fără să vrea) dar până la urmă nici cei mai buni prieteni nu ştiu ce se ascunde în spatele acestor zambete.
http://www.trilulilu.ro/LostSpiriT/9a3b2a86b5bf88

6.Dacă ştergi praful de pe Revoluţie ce găseşti?
Ştergi praful… ce găseşti?! Găseşti o ţară vie, găseşti o ţară care a fost sute de ani grânarul Europei şi nu numai, găseşti înca… o ţară bogată, că de mai mult de 2000 de ani toată lumea a furat ce a putut din ea şi înca se mai poate fura.
De fapt găseşti părinţi care şi-au pierdut “coloanele de sprijin”, găseşti copii care îl aşteptau pe tata, găseşti până la urmă peste toate astea un…zâmbet care a vrut doar să nenoroceasca tot ce era productiv. (Da, e vb de Iliescu).
http://www.trilulilu.ro/AliaX/05bb189f35556d
http://www.trilulilu.ro/folkforever/3b23407231d4d2
http://www.trilulilu.ro/laurastoica/701551338cb315

7.De ce folk?
Păi dacă nu folk… atunci ce altceva?
Folkul pt mine a fost “alfa”. Cu folkul a început tot, mai exact cu Vali Sterian, ca mai târziu să înceapă progresul, spre rock şi ramurile lui.
Când e vorba de folk, e ceva ce puţini oameni pot percepe. E vorba de ceea ce se întâmplă dincolo de omul de pe scenă, dincolo de chitara lui şi dincolo de versuri, adică în sufletul tău.
Folkul chiar dacă pare ceva uşor de făcut (ai o chitară, iei o poezie şi te joci-cred unii) sau de înţeles, nu e chiar aşa. Ca să inţelgi folkul, îţi trebuie ceva mai mult. Chiar nu pot exprima ce gândesc atunci când vine vorba de folk. Dar pentru mine fiecare piesă trezeşte simţaminte, pentru că-mi place să “leg” folk-ul de oameni, de clipe trăite, de locuri. Şi cred că treaba asta diferenţiază şi face folk-ul un gen de muzică mult mai greu de înţeles decât cred unii.
http://www.trilulilu.ro/acasandrei/d1c7ced7e68a8d : pentru că aşa s-a cam întâmplat.

8.Trăieşti?
(……şi-atît sînt viu cît ştiu că n-am murit.)
Trăiesc domnule trăiesc. Mai mult mai rău…dar trăiesc, deşi ştii cum e …nu poţi să ai tot ce-ţi doreşti. Eu trăiesc…dar nu trăiesc cum mi-aş dori cu adevărat.
http://www.trilulilu.ro/septimosaur/9e99ddd1a83eb6

9.Piatra Craiului?
Bineînţeles… din totdeauna m-au fascinat munţii ăia, şi stiu că daca mor..sunt două posibilităţi.. Ori pe mare, ori pe munte în Piatra Craiului.
Mă gândesc să mă reintorc în “crai” după ce-mi închei socotelile saptămânile astea.
Pentru mine muntele e munte, chiar dacă voi spuneţi:“că e frumos şi e altul sentimentul atunci când ajungi în vârf şi ai lângă tine iubita”, “că ma duc sa ma relaxez”, “că nu mă duc să fac maraton”.
Eu asa mă relaxez...merg, urc, cobor, mă caţăr....fac traseele cele mai lungi, aşa percep eu ideea “hai să mergem la munte”. Deci, să mergem nu să stăm. Cortul în spate, 2-3 ţoale de schimb, mâncare, bocanci, polara şi să merg, să dorm la refugii, să pun cortul în poiană chiar dacă mă cac pe mine de frică noaptea şi mă gandesc “aoleu e ursu`, aoleu e lupu` “.
http://www.youtube.com/watch?v=IHMxs26MC-M

10.Ce cauţi cu lumânarea stinsă?
Încă nu e stinsă. Mai pâlpîie aşa puţin. Încă mai caut oameni care gândesc, oameni cu bun simţ, oameni cu pasiuni comune şi bineînţeles …. : http://www.trilulilu.ro/LostSpiriT/db06ccb9449ed3

Clar

Boschetar: Dă şi mie un leu domnu'...
Domnu': De ce mă? De ce? Să-ţi iei băutură???
Boschetar: Nu tre să mă justific faţă de tine.
Domnu': ...La...la...la muncă nu...la întins mâna... *pleacă îngândurat*

Fără ghilimele

Ghilimei aşa cum e ea:

1.Femeie? De ce?
Fetiţă? Băieţel în deghizare?.... Oricum, femeie cel mai probabil din greşeală, din accident, din conspiraţia Universului, dintr-un simţ al umorului universal. Aş fi preferat vreo altă arătare, translucidă, vălurită, zănatică şi pe cât posibil plutitoare (marină şi aeriană, care măcar să ştie să facă pluta într-o mare sărată).

2.Bucureştiul ascunde...
Tot felul de grozăvii. Depinde de anotimp. Am o prietenă ne-bucureşteancă pentru care oraşul ăsta e plin de fantomele iubirilor trecute, i se plimbă pe Calea Victoriei, pe Magheru, pe la cinematografe... şi îi taie calea când mă mai vizitează...

Pentru mine Bucureştiul ascunde casa Iuliei, unde micul dejun e mereu o magie din altă lume, casa Mariei unde se întâmplă magie fotografică şi cu pisici, diversele bucătării în care am gătit vreodată clătite, omlete, prăjituri, diversele bucătării şi dormitoare unde am băut ceai cu ghimbir sau cu anason, ascunde cele mai geniale bunici pe care le cunosc, dintre care bineînţeles că a mea e pe locul I, apoi a Iuliei care îmi face gogoşi de fiecare dată când mă duc pe la ea... Bunica Mariei care parcă e din altă lume, o lume de mult pierdută a aristocraţiei educate în Franţa... Oraşul în care străbunicul meu restaura biserici şi în care, dacă stră-străbunica mea nu s-ar fi măritat (din dragoste!) cu un ofiţer sărac, pierzând astfel simpatia propriei familiii, aş fi putut fi încă o domniţă cu conace. Ca să vezi, Bucureştiul ascunde povestea despre cum ramura din care mă trag eu a familiei a preferat dragostea în defavoarea banilor şi iată-mă aici.

3.Norii fac ca cerul să aibă logică?
Numai Maria stie raspunsul la acest mister al Universului :)

http://grigph23.deviantart.com/gallery/#/djp3z2

http://grigph23.deviantart.com/gallery/#/d1d1wbz

http://www.flickr.com/photos/44800184@N02/

4.Ghilimele?
De la profesoara mea de română din liceu. Şi sunt ghilimei. Ghilimelele sunt doar un alt semn de punctuaţie, pe cand ghilimeii au devenit super-eroi, sunt alter-ego-ul salvator al tuturor vederilor trimise vreodată, de la malul mării sau de la malurile oraşelor necunoscute, ajunse sau neajunse la destinatar.

5.Viaţa ta e o carte. Cuprinsul?
Capitolul 1 - Povestea omuleţului de sticlă sau a copiilor născuţi duminica la prânz

Capitolul 2 - Povestea lebedelor sau de unde vine Eliza

Capitolul 3 (foarte lung) - Locul în care se întâlnesc toate poveştile posibile, existente şi inventate

Capitolul 4 - Ceva nou şi fascinant: mai există viaţă şi pe alte planete!

Ilustraţii

Capitolul 5 - Toto, I don't think we're in Kansas anymore...

Capitolul 6 - Toto, chiar dacă nu mai suntem în Kansas TREBUIE să găsim pe cineva care să vorbească aceeaşi limbă!

Capitolul 7 - Toto, clar nu mai suntem în Kansas, dar din fericire există viaţă şi acolo unde am ajuns...

Capitolul 8 - Vai,Toto, ce maci frumoşi...

Capitolul 9 - Toto, IAR nu mai suntem în Kansas!!!!

Capitolul 10 - Vai, Toto, ce maci frumoşi (bis)

Capitolul 11 - Hmmm...

Capitolul 12 - ? Urmează a fi scrise

6.Ce vezi când stai cu capul sub plapumă?
Înăuntrul minţii mele. Poveşti întregi despre vieţile mele paralele, despre vieţile mele alternative. Pe întuneric, sub plapumă, e locul unde îmi refac energia psihică pentru a doua zi, e un fel de poartă către o altă dimensiune, o dimensiune în care (eu) sunt şi fac tot felul de alte lucruri "epice şi memorabile", în care mediocritatea nu există... spre deosebire de viaţa reală. S-ar putea spune că trăiesc mai intens în capul meu decât în afara lui...

7.Spuma e pentru valuri cum e...
cum sunt florile din ceai pentru cana mea galbenă :)

8.Oraş?
Ascunziş.

sau

New York, Moscova, Ciudad de Mexico.

sau

Bucureşti, n-aş putea să-l părăsesc definitiv.

sau

9.Descoperiri?
La fix 25 de ani am descoperit că nu trebuie să salvez pe toată lumea.

10.Fularul multicolor?
Nu ştiu de unde ştii tu de fularul multicolor :) Primul fular multicolor mi l-am luat vara de la malul mării. Pe următorul l-am primit l-a schimb pentru primul, apoi l-am dat înapoi pe cel primit la schimb, iar pe primul l-am trimis să mai ţină de cald şi altcuiva pentru că avea prea multe amintiri în el. Al treilea şi ultimul mi l-a făcut cu mâna ei, de ziua mea, mama prietenei mele Belen şi mi l-a trimis tocmai din Estepa, Spania. Mi-e dor de iarnă, ca să-mi pot purta fularele...

Ca şi chestie

În limba turcă bok înseamnă rahat. Dar nu de papa.

Nu-i chiar aşa greu de crezut

Ies din magazin. Am o doză rece de bere în mână. Mă îndrept spre intrarea în scară. În dreapta mea un grup mare de pensionari de ambele sexe stau îngrămădiţi în faţa zidului. Mă opresc. Îi privesc cu atenţie. Încerc să-mi amintesc dacă era vreun afiş pe partea asta a blocului. Nu-mi vine nimic în minte. Aşteaptă liniştiţi, dar îngrămădiţi ca un grup de bivoli ce încearcă să-şi apere puietul în faţa unui atac al carnivorelor. Dar nu văd posibilii lei... . Încă încerc să-mi dau seama ce face grămada de carne veche cu o vărstă totală de aproape 900 de ani în dreptul zidului. Atunci văd. De pe scări, din spatele lor, apare un individ la vreo 50 de ani cu un pachet voluminos deasupra capului. Îşi face cu greu loc printre pensionari. Mulţimea începe să se mişte neregulat. Apar primele îmbrânceli. Aud o înjurătură. Privirea mi se luminează. Îmi vine să-mi fac cruce. În schimb, scap un râs idiot. Străinul trânteşte pachetul pe un fel de raft(de care evident, uitasem) agăţat de perete şi pleacă făcându-şi loc cu coatele. A venit "Adevărul de Seară".

Ai dracu de intelectuali

Citesc în ediţia on-line a unui ziar un alt articol despre situaţia Editurii Curtea Veche. Cum îmi place să fac în asemenea situaţii, arunc o privire şi peste comentariile de sub articol, în cazul de faţă în jur de 50. Certurile din comentarii deviază de la subiect şi un individ spune: "nu sunt un intelectual. dar constat ca 90% din intelectualii romaniei, nu numai ca sunt analfabeti, ei sunt: trantorii ce pretind salarii fara munca, daca aceasta tara merge prost, nu sunt altii de vina decat acesti asa zisi intelectuali. cel ce a descoperit ca intelectualii romani nu sunt buni de nimic, a fost ceausescu. de aceia derbedeii asa zisi intelectuali, au scapat de cel mai inteligent om."
Vin iar minerii. Nu că spun, dar vreau să zic (cum ar spune Ciucaş).

De criză, de război

Suicide in the Trenches

Siegfried Sassoon


I knew a simple soldier boy
Who grinned at life in empty joy,
Slept soundly through the lonesome dark,
And whistled early with the lark.

In winter trenches, cowed and glum,
With crumps and lice and lack of rum,
He put a bullet through his brain.
No one spoke of him again.

You smug-faced crowds with kindling eye
Who cheer when soldier lads march by,
Sneak home and pray you'll never know
The hell where youth and laughter go.


L.E. : “Write drunk; edit sober.” ~Ernest Hemingway