sâmbătă, 15 decembrie 2012
marți, 11 decembrie 2012
Ne vedem la Cărtureşti, evident "Printre Picături"
"Printre Picături" este de acum disponibilă şi pe net, pe site-ul editurii Tracus Arte. Aşa că poftiţi dragilor, măcar de curiozitate :)
Printre Picături
În altă ordine de idei, vă invit să ne vedem faţă-n-faţă şi în Constanţa, la Cărtureşti. Sâmbătă, 15 decembrie, ora 18:00. Stăm puţin de vorbă, gustăm un ceai şi câteva poezii. Vă dau şi afiş, să mă credeţi pe cuvânt!
Printre Picături
În altă ordine de idei, vă invit să ne vedem faţă-n-faţă şi în Constanţa, la Cărtureşti. Sâmbătă, 15 decembrie, ora 18:00. Stăm puţin de vorbă, gustăm un ceai şi câteva poezii. Vă dau şi afiş, să mă credeţi pe cuvânt!
joi, 22 noiembrie 2012
Sneak preview
"Editura Tracus Arte vă propune joi, 22 noiembrie 2012, în cea de a doua zi a Târgului de carte Gaudeamus, şapte lansări în care vor fi prezentate nu mai puţin de 11 titluri interesante. Autorii volumelor lansate sunt Denisa Mirena Piscu, Dina Hrenciuc, Dominic Brezianu, Olga Delia Mateescu, Corina Ciocârlie, Nichita Danilov, Ruxandra Ivăncescu, Dan Someşan, Radu Ilarion-Munteanu şi Răzvan-Ionuţ Dobrică.
.......................................................................................
ora 16.00
Ruxandra Ivăncescu – Ochiul Dragonului
Dan Someşan – Printre Picături
Prezintă: Cosmin Perţa
.......................................................................................
Poemele lui Dan Someşan din "Printre picături" ne pun în faţa unei viziuni distorsionate, alienate a unei lumi concentraționare, distopice, din care individul se poate salva numai prin asumarea propriei inadaptări."
marți, 20 noiembrie 2012
"Printre Picături" sau partea a doua în două părţi
În perioada 21-25 noiembrie se desfăşoară, după cum probabil majoritatea ştie, cel mai important târg de carte de la noi din ţară: Gaudeamus. Ca de obicei, în Bucureşti la Romexpo. La numitul târg mă voi afla şi eu pentru a-mi face (oarecum) cunoscut volumul de poezie "Printre Picături". La trei ani după debutul cu "Şotron pe Tabla de Şah" am definitivat un nou set de poezie, unul care-mi este foarte drag, foarte apropiat. După cum ştiu cei care au urmărit cu o regularitate relativă blogul, "drumul" şi "pasiunile" m-au modelat ca om şi exact despre asta vorbim "printre picături". Evident, separat. Încep cu drumul, trec la iubiri şi închei cu poezie. Dacă sunteţi puţin curioşi, vă aştept la Târgul Gaudeamus joi, 22 noiembrie, la nr. 235, standul ADPC, nivelul 4.50, ora 16:00. Cine nu poate ajunge acolo, cândva în luna decembrie va putea veni la Cărtureşti Constanţa şi repetăm figura. :)
marți, 14 august 2012
vineri, 13 iulie 2012
Youtube şi dreptatea sa
"Tom Waits only drinks whiskey because the whiskey keeps him from chewing on the glass bottle. he inadvertently created cogs and gears when making a sandwich. when he sees a kid, he bends a penny with his back molars for him or her as a keepsake. his house is made of cardboard but rain doesn't dare fall upon it. he is the most interesting man."
"Only tom waits could record the sound of bile."
miercuri, 27 iunie 2012
joi, 31 mai 2012
De astăzi (adică începând cu #34) ne vom întâlni şi aici: Revista Egophobia. Invitatul numărului: Iulian Tănase. Enjoy!
sâmbătă, 18 februarie 2012
Aşa se face critică
- William Faulkner despre Ernest Hemingway: "Nu a folosit vreodată în scrierile sale un cuvânt care să te trimită la dicţionar." Replica lui Hemingway: "Săracul Faulkner, chiar crede că marile emoţii vin din cuvinte mari?"
- Gore Vidal despre Truman Capote: "E o casnică din Kansas plină de prejudecăţi."
- Oscar Wilde despre Alexander Pope: "Sunt două modalităţi prin care poţi urâ poezia: Prima e să o urăşti pur şi simplu, iar a doua e să-l citeşti pe Alexander Pope."
- Evely Waugh despre Marcel Proust: "Acum citesc Proust pentru prima dată. Foarte slab. Cred că era uşor retardat."
- Mark Twain despre Jane Austen: "Nu am niciun drept să critc literatură, dar o fac când urăsc ceva cu adevărat. Vreau să-i critic cărţile lui Jane Austen, dar mă enervez atât de tare încât nu o pot face pertinent, aşa că mai bine nu încep. De fiecare dată când îmi amintesc de "Mândrie şi Prejudecată" îmi vine s-o dezgrop pe Austen şi s-o pocnesc peste faţă cu propria ei tibie."
- Virginia Woolf despre James Joyce: "Ulyse este opera unui licenţiat nespălat care-şi stoarce coşurile."
- Gore Vidal despre Truman Capote: "E o casnică din Kansas plină de prejudecăţi."
- Oscar Wilde despre Alexander Pope: "Sunt două modalităţi prin care poţi urâ poezia: Prima e să o urăşti pur şi simplu, iar a doua e să-l citeşti pe Alexander Pope."
- Evely Waugh despre Marcel Proust: "Acum citesc Proust pentru prima dată. Foarte slab. Cred că era uşor retardat."
- Mark Twain despre Jane Austen: "Nu am niciun drept să critc literatură, dar o fac când urăsc ceva cu adevărat. Vreau să-i critic cărţile lui Jane Austen, dar mă enervez atât de tare încât nu o pot face pertinent, aşa că mai bine nu încep. De fiecare dată când îmi amintesc de "Mândrie şi Prejudecată" îmi vine s-o dezgrop pe Austen şi s-o pocnesc peste faţă cu propria ei tibie."
- Virginia Woolf despre James Joyce: "Ulyse este opera unui licenţiat nespălat care-şi stoarce coşurile."
miercuri, 25 ianuarie 2012
Arhiva suprize multe are
Am dat întâmplător peste o recenzie de carte publicată de mine anul trecut prin vară, amintindu-mi astfel de o carte superbă. Şi superb de neglijată din păcate. Dau copy-paste recenziei, poate-poate i se mai face cuiva poftă.
John Steinbeck - Călătorii cu Charlie
John Steinbeck şi-a pus amprenta asupra literaturii mondiale îndeosebi prin intermediul unor romane de excepţie, portretizând America anilor ’30-’60 în cel mai realist mod cu puţinţă. A ştiut să evidenţieze epoca de glorie a tărâmului său natal, dar nici nu s-a sfiit să scoată în evidenţă sărăcia, angoasa ori deziluzia trăită de mulţi concetăţeni ce au ratat “visul american”.
Deşi este mult mai cunoscut pentru pentru romanele sale (îndeosebi Oameni şi Şoareci, Fructele Mâniei, La Răsărit de Eden şi Iarna Vrajbei Noastre), memorialistica şi jurnalele sale de călătorie oferă o panoramă mult mai largă asupra omului Steinbeck şi filtrele pe care acesta le impunea, mai mult sau mai puţin voit scriitorului Steinbeck, în căutarea adevărului. Această parte (destul de consistentă) a operei sale a trecut aproape neobservată de către traducătorii români până în 2010, când la Editura RAO a apărut Călătorii cu Charlie (eng. Travels with Charley in Search of America)
În acest jurnal, Steibeck îşi prezintă ultima călătorie prin America, alături de pudelul său, Charlie. Hotărât să nu-şi cheltuiască banii “tolănit pe canapea” ca mulţi alţii, cumpără o dubiţă, o modifică într-un fel de rulotă şi porneşte în căutarea Americii despre care a scris atât de mult de-a lungul vieţii, necunoscând-o cu adevărat niciodată, după propriile sale spuse. Şi-a denumit “rulota” Rosinanta (acelaşi nume fiind purtat şi de calul lui Don Quijote), i-a atribuit lui Charlie rolul lui Sancho Panza şi a pornit în propria sa expediţie quijotiană – un bătrân (nebun) în căutarea Adevărului.
În decursul călătoriei rămâne scârbit de lăcomia care a pus stăpânire pe oameni. Consumerismul american îl face să-şi piardă speranţa până şi în puritatea omului simplu, dar ocazionalul om de calitate întâlnit pe drum îl face să creadă că mai există posibilitatea revenirii de la populaţia americană la Poporul American. Singurul loc care îl face să afirme că l-a făcut să tresară de bucurie este statul Montana, din simplul fapt că la momentul respectiv nu fusese “cucerit de televizor”. Ajunge deseori în momente de criticare a propriei persoane, deoarece i se pare că gândeşte ca un bătrânel obosit atunci când percepe progresul, cu excesul de plastic, ciment şi sticlă ca simplă devastare a naturii, şi nu drept confort.
Adevărata deziluzie o trăieşte însă în statele din sud unde îl cuprinde disperarea la vederea actelor de rasism ce se petreceau la tot pasul, şi cu precădere în Texas. La finalul călătoriei, ajunge grăbit în oraşul în care locuia, New York, dorind să lase în urmă coşmarul care s-a dovedit a fi călătoria, în ciuda celor câteva momente frumoase.
Călătorii cu Charlie reprezintă un alt fel de jurnal de călătorie, deşi este la fel de autentic american ca şi On The Road a lui Jack Kerouac, de exemplu. Diferenţa rezidă în fapul că faţă de contemporanul său ceva mai tânăr, Steinbeck nu mai găseşte aproape nicio plăcere în America ce i-a adus faima prin prisma scrierilor sale. El însuşi recunoaşte că s-a lăsat prins în vărtejul posesiunilor materiale, dar că spiritul nefericit de acest lucru îl face să simtă că trăiască pentru că, nu-i aşa?, o viaţă întru totul fericită ar fi ca o cameră nemobilată, complet albă, cu pereţi de plastic.
John Steinbeck - Călătorii cu Charlie
John Steinbeck şi-a pus amprenta asupra literaturii mondiale îndeosebi prin intermediul unor romane de excepţie, portretizând America anilor ’30-’60 în cel mai realist mod cu puţinţă. A ştiut să evidenţieze epoca de glorie a tărâmului său natal, dar nici nu s-a sfiit să scoată în evidenţă sărăcia, angoasa ori deziluzia trăită de mulţi concetăţeni ce au ratat “visul american”.
Deşi este mult mai cunoscut pentru pentru romanele sale (îndeosebi Oameni şi Şoareci, Fructele Mâniei, La Răsărit de Eden şi Iarna Vrajbei Noastre), memorialistica şi jurnalele sale de călătorie oferă o panoramă mult mai largă asupra omului Steinbeck şi filtrele pe care acesta le impunea, mai mult sau mai puţin voit scriitorului Steinbeck, în căutarea adevărului. Această parte (destul de consistentă) a operei sale a trecut aproape neobservată de către traducătorii români până în 2010, când la Editura RAO a apărut Călătorii cu Charlie (eng. Travels with Charley in Search of America)
În acest jurnal, Steibeck îşi prezintă ultima călătorie prin America, alături de pudelul său, Charlie. Hotărât să nu-şi cheltuiască banii “tolănit pe canapea” ca mulţi alţii, cumpără o dubiţă, o modifică într-un fel de rulotă şi porneşte în căutarea Americii despre care a scris atât de mult de-a lungul vieţii, necunoscând-o cu adevărat niciodată, după propriile sale spuse. Şi-a denumit “rulota” Rosinanta (acelaşi nume fiind purtat şi de calul lui Don Quijote), i-a atribuit lui Charlie rolul lui Sancho Panza şi a pornit în propria sa expediţie quijotiană – un bătrân (nebun) în căutarea Adevărului.
În decursul călătoriei rămâne scârbit de lăcomia care a pus stăpânire pe oameni. Consumerismul american îl face să-şi piardă speranţa până şi în puritatea omului simplu, dar ocazionalul om de calitate întâlnit pe drum îl face să creadă că mai există posibilitatea revenirii de la populaţia americană la Poporul American. Singurul loc care îl face să afirme că l-a făcut să tresară de bucurie este statul Montana, din simplul fapt că la momentul respectiv nu fusese “cucerit de televizor”. Ajunge deseori în momente de criticare a propriei persoane, deoarece i se pare că gândeşte ca un bătrânel obosit atunci când percepe progresul, cu excesul de plastic, ciment şi sticlă ca simplă devastare a naturii, şi nu drept confort.
Adevărata deziluzie o trăieşte însă în statele din sud unde îl cuprinde disperarea la vederea actelor de rasism ce se petreceau la tot pasul, şi cu precădere în Texas. La finalul călătoriei, ajunge grăbit în oraşul în care locuia, New York, dorind să lase în urmă coşmarul care s-a dovedit a fi călătoria, în ciuda celor câteva momente frumoase.
Călătorii cu Charlie reprezintă un alt fel de jurnal de călătorie, deşi este la fel de autentic american ca şi On The Road a lui Jack Kerouac, de exemplu. Diferenţa rezidă în fapul că faţă de contemporanul său ceva mai tânăr, Steinbeck nu mai găseşte aproape nicio plăcere în America ce i-a adus faima prin prisma scrierilor sale. El însuşi recunoaşte că s-a lăsat prins în vărtejul posesiunilor materiale, dar că spiritul nefericit de acest lucru îl face să simtă că trăiască pentru că, nu-i aşa?, o viaţă întru totul fericită ar fi ca o cameră nemobilată, complet albă, cu pereţi de plastic.
vineri, 20 ianuarie 2012
Aş vrea să-mi daţi un nume nou
"Pe străzi vom merge printre ei
Iar ei ne vor vorbi de libertate
Noi vom iubi mai mult decât oricând
Şi vom lupta mai mult pentru dreptate."
Asta spunea un golan până nu demult. Eu, golan ereditar dar mai mult de-atât, în cuget, protestez în linişte de ani buni. Voi ieşi şi eu să strig, atunci când voi simţi că nu-mi va fura nimeni strigătul spre a-l folosi pentru scandal.
Iar ei ne vor vorbi de libertate
Noi vom iubi mai mult decât oricând
Şi vom lupta mai mult pentru dreptate."
Asta spunea un golan până nu demult. Eu, golan ereditar dar mai mult de-atât, în cuget, protestez în linişte de ani buni. Voi ieşi şi eu să strig, atunci când voi simţi că nu-mi va fura nimeni strigătul spre a-l folosi pentru scandal.
joi, 19 ianuarie 2012
Tanana
Cu nemăsurată surprindere şi rezervată bucurie am observat astăzi, accesându-mi blogul după 3 luni de praf adunat, că loialii mei urmăritori nu m-au abandonat. Din pură simpatie, speranţă uneori deşartă sau pur şi simplu omisiune au rămas abonaţi, ei şi încă 2-3 care ştiu că se uită zilnic să vadă dacă a mai răsărit ceva pe pământurile mele. Ei bine, programul extrem de încărcat din ultima perioadă, sărbătorile, obişnuita lene, blocajele psihice şi o mică intervenţie chirugicală încheiată cu succes m-au ţinut departe de intimitatea tastaturii blogosferice. Acum că mi-am făcut revenirea, să trec la subiect. Mereu am crezut că nume gen O'Reiley, O'Neil, O'Hara etc. sunt echivalentele Amăriilor, Apetrilor şi Altora. M-am înşelat, ca de obicei. " O' " vine din vechiul englezesc "Un" care însemna "nepotul/nepoata lui". În singurătatea convalescenţei mele mi s-a părut ceva de urcat de blog, iertaţi-mi îndrăzneala. Aşadar, să auzim de bine!
N.B.: Nu voi scrie de proteste. Mă cac pe protestele voastre. Adică avem de ce, avem cum, avem cu ce, dar nu avem cu cine şi e greu să te disociezi de masele de cretini, aşa că prefer să nu. Oricum toţi posibilii înlocuitori sunt la fel de rahat.
N.B.: Nu voi scrie de proteste. Mă cac pe protestele voastre. Adică avem de ce, avem cum, avem cu ce, dar nu avem cu cine şi e greu să te disociezi de masele de cretini, aşa că prefer să nu. Oricum toţi posibilii înlocuitori sunt la fel de rahat.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)