De pe drum

Gara din Brasov = intotdeauna aprox. 20 de minute de stationare. Printre vorbe, ma hotarasc sa-i fac o surpriza. Ies repede din compartiment. Ma intorc dupa doua minute cu doua beri. Viorel imi multumeste si continua povestea. Inca o intrerupere: s-a terminat berea. Il ajut sa dea jos o traista mare ca " batranetile sunt grele ". Scoate cu grija un bidon de 5l de palinca si urca singur traista la loc. Gaseste pe undeva o alta sticla ( goala, de 1l ) , si-mi da partea din bidonul sau " ca tre sa-ti platesc cumva berea copchile ". Viorel a fost miner la una din cele doua mine de argila din tara. E trecut bine de 80 de ani, si una din primele lui amintiri e intoarcerea acasa din lagarul comunist de langa Szeget. S-a intors de mana cu tatal sau, dupa doua saptamani de mers pe jos. E mandru de asta, de faptul ca e taran, si de reusita de a imbata niste lipoveni cu palinca de care mi-a dat si mie. Ridicand cutitul de rosii amenintator in aer, spune: "Sa stii copchile ca niciun ardelean nu pleaca nicaieri fara briceag !" . Nu l-a vazut pe cel de la braul meu. Molfaind paine, rosii si slana, se uita nostalgic pe geam si ofteaza: " Asta-i viata. Toata ziua cu sapa-n mana! " . Ma uit la mainile lui. A tinut de mai multe ori sapa in mana decat un pranz asa copios ca acum...sunt sigur. Ca Viorel mai sunt multi. Peste vreo 10 ani nu vor mai fi nici jumatate. Beti cu ei o palinca la degetar cand va invita, si ascultati-i. Unii chiar au nevoie.

Cantecul Calatorului

Plec departe de oras ceea ce evident ma incanta . Pana ne revedem,

( Calatorule mahnit
Si prin lume ratacit
Tu esti pasare straina
Care canta prin gradina
Si apoi pleaca mai departe
Lasand inimi infocate )

sa va amintiti de Tudor Gheorghe.

04.05.1961 = 17.06.2009

" Sunt zile in care creierul mi se opreste, intocmai ca un ceas, si toata dupa-amiaza sunt blocat, nu sunt in stare sa lucrez, sa-mi imaginez, sa citesc si chiar sa gandesc. "

Jean-Rene Huguenin = Jokerman

La a-3-a recitire

"Singurii oameni reali pentru mine sunt nebunii, cei nebuni sa traiasca, nebuni sa vorbeasca, nebuni sa fie salvati, ce-si doresc totul intr-un singur moment, cei care nu casca sau spun ceva obisnuit, cei care ard, ard, ard ca niste lumanari galbene explodand in cele din urma ca paianjenii peste stele..."

Jack Kerouac, Pe Drum

e.e.cummings - because i love you)last night

because i love you)last night

clothed in sealace
appeared to me
your mind drifting
with chuckling rubbish
of pearl weed coral and stones;

lifted,and(before my
eyes sinking)inward,fled;softly
your face smile breasts gargled
by death:drowned only

again carefully through deepness to rise
these your wrists
thighs feet hands

poising
to again utterly disappear;
rushing gently swiftly creeping
through my dreams last
night,all of your
body with its spirit floated
(clothed only in

the tide's acute weaving murmur

Viata e frumoasa

Incerc sa scriu ceva decent macar, si aud prin fereastra deschisa numai sirene de politie si urlete. Sa spunem doar ca KM5 nu e un cartier favorabil artei ( a se citi " traiului " ).

In gradina

1. S-au copt ciresele.
2. E liniste.
3. Invat mai bine.
4. Am baut cea mai buna bere din ultima vreme.
5. Am baut cea mai buna vodca din ultima vreme.
6. Parca si palinca are alt gust.
7. Revenind.
8. Citesc mai mult.
9. E cald.
10. Mai merge o bere.

Instiintare

Saisprezece ani, saisprezece drapele am fluturat deasupra campului de lupta unde baciului nu i-a mai ramas decat sa-si deplanga tragedia. Nimic altceva decat barbati si femei, oameni disperati ce spera sa zboare pe sub frunzele cazande .
Destinul ma cheama, m-am decis sa ies din umbrele mintii mele obosite si sa-nfaptuiesc ultima tranzactie la suprafata cu aprobarea ei, desigur, a ei, celei de langa glastra.

Sub luna cu sange rece, capitanul isi trimite gandurile prin ordonanta iubire catre ea, cea cu chipul de nedescris, cu chipul ei, vis ce-l uiti cand te trezesti.

Mirosind a tot ce n-am avut, ea pleaca spre cearsaful vesnic alb, spre cele -40 de grade pe care le voi resimti pana-n maduva oa.... sufletului nostru comun sfantul din mine mai renunta o data gandindu-se cu fanatism la un lacatus priceput ce-i va inchide poarta catre ceilalti gandindu-se mai mult ca de obicei cade tot cerul cu raiul iminent cade peste mine probleme cu spatele am avut mai mereu dar acum atarna prea greu de gat bolovanul apa nu-i asa adanca si din nou nu-mi iese cum trebe mai raschetez putin din griji si sper ca pana la urma...

Hai de priviti

2 scurt-metraje de la Laboratorul Video Ringier, Universitatea Al.I.Cuza din Iasi, Facultatea de Litere - Departamentul de Jurnalism si Stiintele Comunicarii.

P.S.
Nu le-am pus doar pentru ca apare Ionte. Chiar merita.

Am zis!

Dupa sesiune merg la manastire. Macar cateva zile.

Am cazut

Vroiam sa pun pentru ea versurile lui Esenin - Focul Vanat E Gonit De Vant din piesa in interpretarea lui Ducu Bertzi...ceva de genul:

Am fost crang paraginit pe loc
La femei si votca dam navala
Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc,
Sa-mi pierd viata fara socoteala.

E de-ajuns sa te privesc tacut
Sa-ti vad ochii plini de tot inaltul
Ca uitand intregul tau trecut
Tu sa nu mai poti pleca la altul.

Tu – mers gingas, tu surasul meu,
Dac-ai sti, cu inima-i pustie,
Cum poate iubi un derbedeu
Si cat poate de supus sa fie.


Dar nu, nu le voi pune. Pentru ca nu renunt la alcool asa usor. Si da, am o cadere nervoasa. Prima oara in viata, cred. Nu-mi sta in fire sa ma plang. Nici acum n-o voi face ( ma rog...am facut-o partial ). Daca in zilele urmatoare continutul blogului se va schimba dramatic, stiti cauza ; nu va pripiti sa sariti cu acuzatii.

Raport semestrial

E adevarat, lumea mi-a fost capcana. Tanar fiind, C. mi-a dat bobarnace pana-n fiecare toamna universitara, iar apoi si altii. Atunci mi-a rasarit : "pregateste-te de moarte, nu te mai incarca cu fizicisme ". Dar asta gandeam atunci. Acum ma trezesc un pic mai batran si am milioane de ganduri, de pasiuni, de file de carte si nu de dolari. Cum imi mai pot parasi trupul in conditiile astea? D.S. va marturiseste: " M-am dus dracu! " .
Stand la picioarele iubitei, ea mi-a transmis tot felul de " Du-te naibii! " , " Ai grija! ", "Termina cu prostiile!" , "Mai da-o-n masa!" , "Mediteaza!", "Scrie!!!" , iar acum, ( la batranete ) imi dau seama ca n-o sa mai traiesc douazeci de ani, poate nici douazeci de secunde, poate chiar in clipa urmatoare voi fi dus catre reeeeenastere, azil pentru viermi, sauuuu, poate ca asta s-a intamplat deja.
N-am cum sa-mi dau seama. Pare mai mult vis... E destul de tarziu, si trezirea devreme de dimineata pentru a-mi indeplini scopurile pamantesti va fi o corvoada mai mare ca de obicei. Cum de am ajuns asa? Muncitor sarguincios, meditativ si cu un trai fara rost?
Daca as fi avut suflet, l-as fi vandut pe cuvinte frumoase, daca as fi avut trup, l-as fi imprastiat peste voi, daca as fi avut minte, as fi umplut-o cu iubire, daca as fi avut spirit, as fi uitat sa mai respir, daca as fi putut vorbi, m-as fi laudat in continuu, daca as fi avut pasiuni le-as fi ingropat in pamant, daca am avut vreodata ambitia libertatii, cum de am ajuns asa?
Ce hartie sifonata am ajuns...
In loc sa dorm, stau si ma gandesc la indepartata moarte. Tot trebuia sa fac si asta o data. Cu siguranta e mai aproape decat cand aveam 7 ani si visam sa fiu astronaut. Daca nu dorm bine diseara, voi muri mai repede, daca stau treaz, pierd sansa salvarii. Oricum voi fi de dimineata cand tre sa sune ceasul, tot in pat ma voi gasi. Deci nu se schimba nimic. Deci ultimele 5-6 randuri n-au avut niciun rost. Ma rog.
Cert e ca ultima mea sansa nu ma mai suporta mult. Am avut multe sanse, dar nu le-am luat in serios. Face parte din proceeeees. D.S. va avertizeaza: " Don't follow my path to extinction."

Scurta revedere a unei bucati din viata mea, parafraza la A.G.

Maxime la un pahar cu apa

Pentru ca e perioada potrivita, si muuuuuulti isi fac griji pentru bac, m-am hotarat sa dau o mana de ajutor ( adica o vorba, nu mai mult; sa nu va ganditi sa-mi cereti mai mult ): Bacul este ca SIDA : oricine il poate lua, unii chiar din greseala.