H. s-a trezit liniştit, ca-n oricare dimineaţă - îmbrăcat în negru a pornit spre gară; întoarcerea a rămas doar o speranţă a câtorva. I-au găsit hainele împrăştiate pe şine, iar luni, la lucru, nu-l va mai aştepta nimeni. A avut o casă, dragostea unei femei, dar bărbaţii se pierd uneori pe drum - cândva, în decursul anilor, ceva n-a mers cu trebuia - a întrecut o limită a existenţei. El era prea mult pentru lumea asta dar acum...ce mai contează?
În întunericul camerei aud sirenele plângând pe bulevard : bolnavi? , deţinuţi ? . În întunericul sirenelor îmi dau seama : când găseşti dragoste, fii un animal. Ţine cu dinţii de ea, căci de-i vei da drumul....lupul singurătăţii te aşteaptă după primul colţ.
În aceste vreumuri în care întunericul ne cuprinde mai repede decât lumina, ascultaţi sfatul unui nebun : ţineţi, vă implor, cu ghearele de dragoste.
Cu paltonul pe umeri am pornit la plimbare prin parc - în jur cădeau frunze şi cădea întuneric şi am văzut! Am văzut pe o piatră la fel de singură scrijelit un strigăt disperat : " Iubito, m-am schimbat. Întoarce-te te rog."
asta a fost o scriere ca o lovitură la ficat. şi intr-un final de la prea multă dragoste chiar se moare.
RăspundețiȘtergereun post plin de trairi. oare lupul singuratatii e un lup flamand...?!?
RăspundețiȘtergereindiferent daca te schimbi sau nu, "lupul singuratatii" te simte oricum. cel mai bine.. nu te schimba.. nu te schimba. eu deja m-am schimbat destul.. ar fi totul prea diferit si prea ciudat.
RăspundețiȘtergeredaca lupul singuratatii te asteapta dupa primul colt, du-te spre al doilea... sau creeaza-ti ,,o casa" sferica, pentru ca el oricat ar incerca sa caute un colt, sa nu il gaseasca niciodata la ,,casa" ta!
RăspundețiȘtergere