Haide Arlechin, incanta-ma. Somnul mi-a zburat demult, iar drumul e inchis. Promit, cand dimineata imi va ridica imperativ pleoapele, voi dansa in urma ta. Seara-mi scapa pamantiu din palma si nu-s sanse sa adorm. Singur am fost, si tot singur raman. Singur, eu cu drumul. Ia-ma, Arlechin, peste mari si tari ; sunt amortit si nu voi simti adierea bolovanilor si-a marii sub picioare . Du-ma unde vrei, eu voi pluti in urma ta. Rad, dar nu de tine. Rad ca-i omeneste si nimic, nimic! ziduri nu-mi va ridica. Vom incerca sa prindem umbre cand seara se asterne pesta ganduri fugare, si umbrele-or fugi de noi, insa vom merge, vom merge, in continuare, vom merge catre rasarit...
Un circ grotesc in juru nostru, ceruri de diamant ce nu-si au rostu, valuri ne-nvelesc si totusi...
Azi ascultam Bob Dylan - Mr. Tambourine Man
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu