marți, 24 martie 2009

Un fel de partizan

Curgeau amenintatori, termite fudule mai ceva ca ciuma ; mi-au zis sa ma opresc, io nimic. Cu pistolul la tampla am luat pamantul la fuga. Mi-am ras barba, mi-am lasat parul lung, pana la pietre si chiar mai jos, iar numele, nici eu nu-l mai cunosc. Mi-au cazut din traista, in graba plecarii, familia si iubita, dar prietenii, cei cativa, mai sunt cu mine. Batrana ce ne-a adapostit era bucuroasa de oaspeti, iar noi stateam in pod si jucam poker. Au venit sa ne caute, ea a tacut malc, ei i-au luat gatul, suvoi de sange pana-n tavan, dar ea a tacut malc. Am lasat pokerul si m-am uitat in jur: din trei de dimineata, doar eu am mai ramas; dar drumul mi-e alaturi si pasii iar ma poarta. Ma poarta si vantul, imi da bice sa alerg inainte, dar eu tot in jos m-as duce;
unde nu mai bate, nici la usa, si nici vantul.

Astazi ascultam Leonard Cohen - The Partisan

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu