Hide and seek

Scria Esenin pe la 1915, el, din bătătură, el, rupt de poezia europeană în vogă, el, pur şi conservator, scria el, dar scria bine.
Era el obosit de traiul său statornic cum ne traduce George Lesnea, şi spunea:
"
[...]
Întors acasă, vremea mi-o voi pierde
Cu vechi nimicuri, ca oricare om,
Şi sub fereastră, într-o seară verde,
M-oi spânzura cu mâneca de-un pom.

Răchitele din garduri or să scape
Mâhnite frunze, fluturând din mâini,
Atunci când nespălat or să mă-ngroape,
La loc ferit şi în lătrat de câini.
[...]"

...şi aşa vor trece toţi prin vremi "jucând voios sau lângă gard plângând"...iar ce-i ce-au plâns tot vor mai juca o dată. Nu că aşa a zis Terry Jacks, ci că a visat Seasons In The Sun, şi ştia că şi el va muri, şi a Reuşit, şi s-a plâns, şi acum se râde. V-aţi ascunselea e joc frumos până-n 15 ani dar apoi e periculos, pentru că reuşeşti, cu cât îmbătrâneşti, să te ascunzi mai bine după deget. Îţi ascunzi ce ascunzi, şi ascunzi ce-ţi doreşti.

P.S.: Problema cu timpul e că-i relativ. Sau că nu există. Sau că oricum ar fi îi dă formă doar creierul nostru.
P.P.S. : Unele creiere sunt mai slabe decât altele.

L.E.: Hai c-am zis-o şi pe asta. Mă spăl pe mâini. Fie ce-o fi. Amin.

Ard tălpi

Pentru codex per-say : ...şi mai urăsc şi când timpul se dilată...când e o lună de vreo 2 săptămâni încoace... bine măcar că există Otopeni....haida fuga!

ştire

de Dean Masons

pe aceleaşi străzi
umblate de alte poeme trecute
îşi târăşte singurătatea
o sticlă de vin
cu un om la un capăt

cu ochi plânşi de frig
ş-abandonat
rănit de-a fir a păr
se scurge

bordurile-i sunt munţi
şi trupul greu de noapte
şi-o amintire ştearsă
a unui chip cu fond de ten

pe faţă barbă
pe mâini vopsea
şi-n suflet vinul de mai sus
căci tu
(în lirică-ncheiere)
căci tu te-ai dus
te-ai dus
te-ai dus

clătite

Am conchis unilateral că T.S.Eliot avea dreptate. Există o lună a anului mai crudă şi mai terbilă poate decât toate celelalte la un loc. Nu e aprilie, nu...nici vorbă! E august. De fapt e 9 august, cândva dimineaţa devreme. E ora când pelicanul de aluminiu pleacă spre zăpadă.

Concluzie

Excesele mele mai mult involuntare de alcool şi nesomn dăunează. Mai mult celor din jur decât mie. Nu-mi rămâne decât să beau până adorm.

Şi el scrie despre mine

"Ai plecat în viaţă cu sfaturile părinţilor. N-au rezistat în faţa existenţei. Ai nimerit în nişte încurcături, unele mai groaznice decât altele. Ai ieşit cum ai putut din aceste conflagraţii funeste, mai mult pieziş, ca un crab bălos, de-a-ndărătelea, cu picioare în minus. Te-ai şi distrat copios uneori, să fim drepţi, chiar şi în căcat, dar mereu chinuit de nelinişti că porcăriile vor reîncepe...şi întotdeauna au reînceput...să ne aducem aminte!"

Louis-Ferdinand Celine - Guignol's Band

Whisky Lullaby

L-a strivit ca pe ţigara de miezul nopţii, i-a frânt inima, clasic vorbind, iar el...el şi-a petrecut viaţa uitând în continuu cu capul aburit prin ganguri. L-am privit cu toţii bându-şi supărarea puţin câte puţin dar niciodată n-a fost beat destul încât s-o uite, aşa că sticla şi-a găsit locul pe tâmpla sa şi-a apăsat trăgaciul. A reuşit astfel să-i bea amintirea până-n străfundurile inimii şi până pe perete. Puterea de-a se ridica o pierduse de mult. Cu faţa-n pernă l-am găsit cu-n bilet alături "O voi iubi până la moarte" iar somnu-i de sub salcie i-a fost cântat de îngerii alcoolului.

Gând, nu proză.

Brad Paisley - Whisky Lullaby

It Ain't Me Babe

It ain't me...anymore