Munţii înceţoşaţi îmi sunt cămin, iar casa-i la câmpie acolo unde te vei întoarce tu, iar grijile-ţi adieu... Prin câmpuri de luptă şi botezuri de foc, singurul martor ţi-am fost în vremuri de (mirare) restrişte. Iar când totul mă-ngropa, iar toţi păreau că-s orizonturi depărtate, tu camarad mi-ai fost.
Aşa de multe lumi....atât de mulţi sori...în lumea nostră unică...noi stăm tot despărţiţi...
Acum soarele-i dus dracu şi doar luna mă veghează, îmi iau rămas bun, orice om se sfărâmă...
...şi totuşi ni-i scris în stele şi iubiri că lupta-i o prostie...
fain. cel mai mult mi-a placut ...şi totuşi ni-i scris în stele şi iubiri că lupta-i o prostie...
RăspundețiȘtergereMie imi place titlul...foarte bine ales :D Mircea Eliade are o scriere cu acelasi titlu, e ceva putzin absurd si filosofic dar ti-o recom and, s-ar putea sa iti placa. Eu am citit'o de vreo 5 ori :">
RăspundețiȘtergereŞtiu chocolatfolie :)
RăspundețiȘtergerepardon, chocolatfollie :) ... doar ce m-am trezit:)
RăspundețiȘtergere