Săpând...na poezie

Diametral opus faţă de postul precedent e Filippo Tommaso Marinetti:

"TRITURATO ROSSO ROSSO ROSSO STRIATO SUSSULTANTE ETERNO
urrrrrraaaaah urrrrraaah
vincere vincere gioia gioia vendetta masacrare continuare
tatalatatatatatatatatatatata
FINE DISPERAZIONE PERDUTO NIENTE-DA-FARE INUTILE
immergersi freschezza dilatarsi aprirsi ammolirsi dilatarsi
plum plamplam pluff pJuff frrrrrr
sterco-di-cavallo orina bidet ammoniaca odore-tipografico"

Aşa se pune în versuri o scenă de război? Atunci Tlon ar fi mândru!

L.E.: mda...n-am umlaut

Hide and seek

Scria Esenin pe la 1915, el, din bătătură, el, rupt de poezia europeană în vogă, el, pur şi conservator, scria el, dar scria bine.
Era el obosit de traiul său statornic cum ne traduce George Lesnea, şi spunea:
"
[...]
Întors acasă, vremea mi-o voi pierde
Cu vechi nimicuri, ca oricare om,
Şi sub fereastră, într-o seară verde,
M-oi spânzura cu mâneca de-un pom.

Răchitele din garduri or să scape
Mâhnite frunze, fluturând din mâini,
Atunci când nespălat or să mă-ngroape,
La loc ferit şi în lătrat de câini.
[...]"

...şi aşa vor trece toţi prin vremi "jucând voios sau lângă gard plângând"...iar ce-i ce-au plâns tot vor mai juca o dată. Nu că aşa a zis Terry Jacks, ci că a visat Seasons In The Sun, şi ştia că şi el va muri, şi a Reuşit, şi s-a plâns, şi acum se râde. V-aţi ascunselea e joc frumos până-n 15 ani dar apoi e periculos, pentru că reuşeşti, cu cât îmbătrâneşti, să te ascunzi mai bine după deget. Îţi ascunzi ce ascunzi, şi ascunzi ce-ţi doreşti.

P.S.: Problema cu timpul e că-i relativ. Sau că nu există. Sau că oricum ar fi îi dă formă doar creierul nostru.
P.P.S. : Unele creiere sunt mai slabe decât altele.

L.E.: Hai c-am zis-o şi pe asta. Mă spăl pe mâini. Fie ce-o fi. Amin.

Ard tălpi

Pentru codex per-say : ...şi mai urăsc şi când timpul se dilată...când e o lună de vreo 2 săptămâni încoace... bine măcar că există Otopeni....haida fuga!

To Kill A Mocking Bird

-pentru zilele în care răsfoieşti agenda cu 150 de intrări de 3 ori şi n-ai pe cine să suni, n-ai cu cine vorbi-

Stanislaw Lem

Stanislaw Lem este alesul de astăzi datorită faptului că a scris mai mult sau mai puţin despre zbor... că era SF, asta e altceva. A fost un maestru al genului. Poza de azi are o încărcătură mare decât simpla trecere în revistă a artiştilor cu cel puţin un viciu: este şi un mesaj de condoleanţe transmis Poloniei.

Blah

Urăsc visele recurente. Mai ales dacă ambientul e altul şi doar tema se repetă. Mai ales dacă e aceeaşi temă (?). Mai ales dacă pe termen lung îmi provoacă insomnii...

Don't get up gentlemen, i'm only passing through

"If you're going to try, go all the way. Otherwise, don't even start. This could mean losing girlfriends, wives, relatives and maybe even your mind. It could mean not eating for three or four days. It could mean freezing on a park bench. It could mean jail. It could mean derision. It could mean mockery--isolation. Isolation is the gift. All the others are a test of your endurance, of how much you really want to do it. And, you'll do it, despite rejection and the worst odds. And it will be better than anything else you can imagine. If you're going to try, go all the way. There is no other feeling like that. You will be alone with the gods, and the nights will flame with fire. You will ride life straight to perfect laughter. It's the only good fight there is."
— Charles Bukowski (Factotum)

Retour

"[...]Trase o înghiţitură din sticlă şi din nou am fost mirat de rapiditatea reacţiei. Nu numai că redevenise vechiul Danny, pe care îl cunoşteam, dar simţurile şi intuiţia i se ascuţiseră pe loc; deveniră atât de pătrunzătoare, încât îmi ghici gândurile. Nu te baza pe revenirea asta, spuse. Durează foarte puţin. Alcoolul te stimulează numai în primele clipe, apoi te deprimă. Sper că ai să pleci înainte de a mă vedea în faza a doua. Nu cred să se manifeste chiar acum. Nu mi se întâmplă niciodată când sunt încă treaz. Apoi mă privi drept în ochi cu o privire umedă, strălucind în lumina lumânării.[...]"

John Steinbeck - Iarna Vrajbei Noastre

Dylan vorbeşte pentru mine

"They say prayer has the power to heal
So pray for me, mother
In the human heart an evil spirit can dwell"

cel mai greu e când nu eşti cel ce face cafeaua

Mare-i grădina Domnului...

...şi multe indicatoare are.
În decursul plimbărilor prin ţară, am văzut multe. Dar pe internet...eheee...că doar d'aia există...am văzut şi mai multe (tâmpenii). Împiedicându-mă de un articol în care era explicată istoria numelui unei străzi din Conisbrough, Doncaster, Anglia (Butt Hole Road), m-am gândit să mai caut şi alte creaţii umane de genul. Aşa am găsit localitatea Lake Chargoggagoggmanchauggagoggchaubunagungamaugg ("Locul de pescuit de la graniţă-tărâmul neutru de întâlnire"), o aşezare amerindiană, care ar rivaliza (dacă ar şti unii de alţii) cu un orăşel din Noua Zeelandă numit Taumata­whakatangihanga­koauau­o­tamatea­turi­pukakapiki­maunga­horo­nuku­pokai­whenua­kitanatahu. Ăsta se pare că e şi cel mai lung toponim din lume, şi înseamnă aproximativ "Vârful unde Taumata, bărbatul cu genunchii mari, căţărătorul pe munţi, înghiţitorul de pământuri căruia îi plăcea să călătoarească, i-a cântat la flaut iubitei sale." Din aceste rânduri nu învăţăm decât 2 lucruri: că amerindienii şi maorii chiaaaar nu se obosesc să inventeze nume de o lungime decentă şi că deşi ne amuzăm de ei, noi avem localităţi precum Spermzeu (BN), Căcăcioasa (VL), Fundătura (CJ), Vărsătura (BR), Sculeni (IS). Udaţi-Mânzu (BZ) şi muuuuulte altele...